Vlad Rădescu are 20 de ani şi este student în anul I la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică «I.L. Caragiale». Nici n-a intrat bine în facultate că, în urma unor îndelungi şi disputate probe, a obţinut rolul principal în filmul lui Gheorghe Vitanidis,
Ciprian Porumbescu.
— Cam ce aţi stiut de Ciprian Porumbescu înainte de a auzi de existenţa rolului?
— Ca tot omul, îl cunoşteam şi cu câteva dintre cântece. Şi mai ştiam vag cam cum arăta. În niciun caz însă, nu-mi imaginam că semăn cu el. Când m-am suit în maşina studioului, nici nu ştiam la ce film şi pentru ce rol voi da probe. Ulterior însă, am citit câte ceva şi am discutat destul de mult cu regizorul care mi-a schimbat foarte mult părerea despre personaj, pe care eu îI vedeam destul de aproape de şablonul romantic. În orice caz, Vitanidis a avut curaj când m-a ales.
— Dumneavoastră nu aţi avut curaj acceptând un rol atât de greu?
— Nu puteam să-l refuz. Era prea tentant. Frică însă nu mi-a fost niciun moment. Mi-era frică de procesul de realizare a filmului, de mediul nou, cu totul necunoscut. Mai greu a fost până când am văzut primul material. Când am intrat în sala de proiecţie, m-am făcut mic, mic de tot şi nu-mi mai amintesc nimic din ce-am văzut. Ştiu doar că mi-am descoperit o mie de defecte. De rolul propriu-zis, însă, nu mi-a fost frică.