Iubite maestre Jean Georgescu,
Când aveam 6 sau 7 ani aţi poposit cu o echipa de filmare în Muscel — la Rădeşti — satul de baştină al familiei mele. Purtam cozi scurte, ochelari şi o rochiţă de stambă cu floricele. Era sfârşit de august. Peste câteva zile începea şcoala.
Mătuşa mea părea vag încântată, dar şi speriată că aţi ales casa noastră pentru a locui (sus, în camera de la drum) şi pentru a filma acolo curtea boierului cel rău. Fiul boierului cel rău, care era şi mai rău decât boierul cel rău era...
Liviu Ciulei (am aflat mai târziu din poveşti că în vara aceea la Răadeşti, şi-a logodit tainele cu buna doamnă
Clody Berthola). Regizoarea dumneavostra secundă era
Malvina Urşianu.
„Malvina e o fată pe cinste! — îmi spunea matuşa mea, Aurelia, bea în fiecare dimineaţă lapte crud şi merge pe jos până la Stâlpeni, că-i place ei pădurea şi lunca, livezile şi râul... o fată pe cinste!”
Câte întâmplări „importante” în viaţa satului copilăriei mele au însemnat popasul de câteva luni al filmului dumneavoastră nu are rost să vă povestesc — povestite şi repovestite în fiecare vară de mătuşa mea. Nici nu le mai ţin minte pe toate.
Sătenii erau încântaţi şi bârfeau cu respect apucăturile ieşite din comun ale „artiştilor”. Atâta ţin minte că erau intrigaţi şi deopotrivă mândri cei cărora li se spoiseră casele cu un var amestecat cu albastru (pentru fotogenie...). Mulţi ani după aceea cei care decoraseră filmul cu casele lor modeste şi bune, încărcate de muşcate şi viţă de vie îşi vopseau în continuare de Paşte zidurile cu albastru de rufe dizolvat în varul stins... Şi mulţi ani la rând au venit pentru câteva zile de vacanţă în acel sat dintre dealuri cei din echipa filmului
În sat la noi. Trăgeau la aceleaşi gazde la care fuseseră cazaţi în timpul filmărilor operatorul Ott şi Vilma — vis-à-vis de casa noastră, la Vena, făceau plajă într-un câmp de lucernă şi sătenii se mirau că-şi pot permite o asemenea libertate, dar nu le-o interziceau pentru că îi iubeau ca pe o dulce amintire a unor zile nebune şi de neînţeles pe care le trăisera împreună cu „artiştii”. Gore lonescu venea deseori în vizită Ia profesorul lancu Iliescu. Şi Andrei Negureanu (directorul filmului) cu soţia lui fermecatoare, la mătuşa Fiţa... şi Andrei Codarcea şi Nana lanculescu şi Nati Arsene...
Aţi venit şi dumneavoastra de câteva ori în vizite scurte. Odată eram şi eu acolo. Aţi adus nişte pepeni verzi uriaşi, lunguieţi, cu miezul galben: „Coană Aurelia, sunt boşari... ha, ha, sunt boşari. la gusta să vezi ce dulci...”
Liviu Ciulei şi Malvina Urşianu nu au mai revenit. I-am întâlnit mai târziu... mult mai târziu, pe platouri în Buftea.
Ţineţi minte, maestre, când m-aţi chemat să dau probe la
Telegrame?... În aceeaşi zi după probele foto cu pălării şi costume de epocă dădeam o probă filmată la
Valurile Dunării. Aţi zâmbit generos şi fermecător. M-aţi sărutat pe frunte: „Bine fetiţo, du-te la Ciulei — n-am ce-ţi face... dar ce actriţă de comedie!... Mare păcat!” Mi-aţi însoţit drumul de la Platoul 3 la Platoul 1 cu un aer grijuliu, protector şi puţin hâtru pe care n-am să-l uit niciodată.
Nu ştiaţi atunci, şi nici Liviu Ciulei nu ştia că eu eram fetiţa cu codiţe, fundiţe şi ochelari care după o vacanţă de vară la Rădeşti vă lăsase raiul ei ca să vă adăpostiţi filmul... Acum când împliniţi 90 de ani, la Rădeşti nu mai e nimeni din familia mea, şi chiar dacă acolo aproape nimic nu mai seamănă cu ce-a fost, aş vrea să vă fac un dar, reamintindu-vă că aţi petrecut câteva luni de muncă într-un loc binecuvântat care nu v-a uitat, a strâns cu pricepere toată energia spirituală împrăştiată de „artiştii” dumneavoastră pe deal, în pădure pe luncă şi în livezi şi a pus-o treptat, la fiecare sfârşit de vacanţă, în rucsacul fetiţei cu codiţe, fundiţe şi ochelari care visa Institutul de Arhitectură (...) până ce pantofii ei de tenis şi rochia de stambă au început să păşească pe cealaltă sârmă... cea întinsă de dumneavoastră.
Aş vrea să vă ofer acest remember ca pe un uriaş buchet de flori în semn de omagiu la aniversarea dumneavoastră din acest an.
La mulţi ani, iubite maestre! Vă doresc sănatate senină, înaltă cât cerul zilelor de vară …
P S.: Dacă aş fi fost mai puţin amorţită ar fi trebuit să o rog pe
Viorica Bucur să filmeze pentru medalionul dumneavoastră T.V. un salut din partea acelui sat frumos şi mândru, chiar dacă astăzi nimeni nu-şi mai văruieşte casele cu albastru...
