​Un Făt Frumos al viitorului

     Cronica animației
     După ce a trecut binișor de obstacolele tablei înmulțirii și de capcanele declinărilor si conjugărilor, când a început să cunoască tai­nele tabloului lui Mendeleev și să înțeleagă înfiorat legea gravitației, când a pășit deci în adolescență, tânărul cinefil este fără doar și poate atras de genul science-fiction. Animația nu mai înseamnă pentru el impetuoasa ur­mărire dintre motan și șoricel, ci o poveste despre călătorii interplanetare. Ca și în bas­mele copilăriei, binele învinge până la urma răul, dar eroul pozitiv nu mai este ajutat de cai înaripați și de zâne atotștiutoare, ci de ra­chete, roboți, laseri și Calculatoare. În acest gen cu fascinație asupra publicului adoles­cent s-au specializat animatorii noștri Călin Cazan și Mircea Toia care au realizat nu de mult primul „sci-fi” românesc de lungmetraj în desen animat, Misiunea spațială Delta, câș­tigător al câtorva premii la ultima ediție a festivalului filmului pentru copii de la Piatra Neamț. Iubind ca orice suporter al anticipa­ției viteza, cei doi au terminat deja primele episoade ale unui nou ciclu științifico-fantas­tic, Ultima misiune, proiectate pe ecranele noastre. Filmele S.O.S., După 12 rotații și Zona Interzisă deschid drumul unor aventuri intergalactice cu „va urma”.
     Dacă în prima peliculă a autorilor, protago­nistul era un ordinator cu sentimente ome­nești, în noul serial eroul este un pământean crescut de ciudații locuitori ai unei planete îndepărtate, Doreea. După ce și-a pierdut pă­rinții într-un accident cosmic, micuțul Kenno ajunge la bordul navei „Argos” în lumea paș­nicilor doreeni care îl educă după tradiția lor. Devenit adolescent, băiatul trece cu bine pro­bele de înțelepciune ale tribului, dar desco­peră că el este „altfel”, că vine de altundeva și începe să fie mistuit de curiozitate de a-și lămuri originea. Și de dorul de ai săi. Acestea sunt premisele peripețiilor în care, ca un Făt Frumos al viitorului, Kenno are de înfruntat încercări grele și este ajutat, bineînțeles, de prietenii pe care știe să și-i aleagă, dar și de formulele, deloc magice, ale matematicii și fi­zicii. Eroul căruia vrea să-i semene adolescentul zilelor noastre conduce cu îndemânare nave și navete spațiale, își urmărește inamicii pe display-ul de la bordul rachetei și întreține relații amicale cu roboți mari și mici și cu ex­tratereștri prietenoși. Primele episoade bene­ficiază de ingredientele de bază ale genului: suspans, recuzită tehnologică ingenioasă și momente de mare spectacol cinematografic. Decorurile, grafica, animația și efectele spe­ciale sunt de o calitate ce poate concura cu bunele pelicule S.F. produse în Europa și mai ales în numeroasele studiouri dedicate exclu­siv acestor producții din țara Soarelui Răsare. Dincolo de alura modernă și atracțioasă, noul serial se cuvine apreciat pentru acuitatea ideilor sale. În ciudatele „mașini zburătoare”, eroul călătorește de fapt înspre Pământul pre­zentului și este frământat de problemele „la zi” ale planetei noastre. Pentru Ultima misiune „nimic din ceea ce este omenesc nu e străin”.