O vară încărcată de suferință, așteptări, speranțe, un august de război deschis, dar și de luptă subterană, de rezistență, de sacrificii, o luptă cu armele abnegației, inteligenței și credinței într-o cauză, într-o idee — una din acele idei ce dau lumii altă față — iată epoca din care se inspiră actualul serial al televiziunii.
August 1944 a însemnat într-adevăr un început de eră, un început care cerea totul pentru a asigura apoi totul; cerea încrâncenarea pentru a scăpa de ocupanți, pentru ca să ofere apoi libertatea de a construi o altfel de alcătuire la noi acasă. Din epoca aceasta deloc asemănătoare altora, deloc placidă ci plină de semnificații și de întâmplări care pot căpăta sensul unor simboluri, coordonatele unei stări de spirit, s-au inspirat realizatorii acestui serial, devenit atât de familiar și pe care telespectatorii noștri îl urmăresc săptămână de săptămână. Este desigur vorba nu de o reprezentare documentară, urmărind fidelitatea faptică ci, în special, de a recrea acea stare de spirit care a făcut să se nască însuși actul de semnificație istorică de la 23 August 1944. Nu urmărim deci o reconstituire, o filă de istorie rescrisă cinematografic, ci ne aflăm în fața unui poem cinematografic, a unei priviri calde, străbătute adesea de romantism și de patos, prin care scenaristul
Eugen Barbu în colaborare cu regizorii episoadelor (a celor 13 episoade pe care le vom vedea până în septembrie) —
Dan Pița,
AIexandru Tatos și
Doru Năstase — au recreat climatul politic, moral și social al acelei epoci de răscruce.
În fiecare sâmbătă seara deci, telespectatorul nostru are posibilitatea de a urmări o întâmplare, plauzibilă cel mai adesea, chiar dacă nu autentică stricto-senso. Important, într-adevăr important, este faptul că acest serial reușește să traseze portretul moral al unor luptători din ilegalitate, reușește să sugereze dimensiunea gândirii lor politice, capacitatea lor de acțiune și de sacrificiu în slujba unei idei, puterea abnegației lor exemplare. De cealaltă parte (dincolo de fabulație, de acțiuni, de întâmplări), se prefigurează, descrisă într-un spirit foarte realist și ca rezultat al unei cunoașteri aprofundate, o lume aflată la polul opus, cu tot ce ține de fenomenele de dezintegrare moral-spirituale și sociale, o lume care părăsea scena istoriei.
O pleiadă de mari actori, Florin Piersic, George Constantin, Liviu Ciulei, Marga Barbu, Cornel Coman, Toma Caragiu, Emmerich Schäffer, Violeta Andrei, Vasilica Tastaman, Florin Scărlătescu, și încă alții — își demonstrează și ne demonstrează virtuțile lor actoricești în roluri atât de diferite ca factură. Deosebit mi se pare portretul pe care-I realizează
Florin Piersic cu multă discreție și aparent cu dezinvoltură, izbutind să sugereze tocmai fermitatea unui luptător pândit la tot pasul de riscuri mortale, dar pe care le învinge nu ca un supraom, ci tocmai ca un om al unei voințe de fier și al unei credințe neșovăielnice în adevărul cauzei sale. De asemenea
Marga Barbu desfășoară o gamă de resurse interpretative într-un rol cu numeroase volt-face-uri, pândit de șabloane pe care interpreta le evită cu inteligență.
Un August în flăcări nu uită nici dimensiunea gingășiei (pe care actrița
Violeta Andrei o redă cu atâta discreție și fără emfază) și nu neglijează chiar o anumită seducție (nocivă, desigur) a unui personaj «negativ» dar de farmec, în care
Liviu Ciulei evoluează cu aplombul său atât de cunoscut.
Meritul acestui serial, în sfârșit, stă, după noi, nu atât în povestea sau poveștile cinematografice pe care realizatorii le-au imaginat și le-au cantonat în acea epocă frământată, ci tocmai în crearea climatului social-politic ce a dus la victoria luptei ilegale, luptei poporului nostru pentru câștigarea libertății, independenței și instaurării unei orânduiri noi. Acest climat, această stare de spirit, atașată sondării atente și angajate a epocii noastre de răscruce istorică, poate genera, credem, multe alte lucrări cinematografice (și nu numai cinematografice).
Un August în flăcări va fi atunci nu numai una dintre ele, ci un termen de comparație.
