Toma Caragiu: inteligenţă în acţiune

Există mari actori în persoana cărora găsim întruchipată cu strălucire, o idee, aidoma muntelui care semnifică, în primul rând, ideea de înălţime. Există însă şi actori nascuţi sub semnul Iui «sunt om şi nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin». În preajma lor pot încolţi toate ideile şi toate sentimentele, certitudinile şi ezitările, înălţările şi înfrângerile, «râsu-­plânsu». Acestei familii îi aparţinea Toma Caragiu. Dacă ne obişnuisem să-i aştep­tăm, în primul rând zâmbetul, acesta se datora unei vechi şi tandru pact semnat de interpret şi spectatori, era modul lui şi al nostru de a saluta, de a ne da bineţe înain­tea unei călătorii despre care ştiam că nu va fi presărată doar cu hohote de râs. La urma urmei, actori care ştiu să ne facă să râdem mai sunt în lumea aceasta, şi încă destui. Caragiu avea darul unic de a ne purta în chiar oaza de unde porneau rădă­cinile şi pricinile râsului. Jocul său nu era o simplă complicitate cu spectatorul, o aşezare comică, într-o ecuaţie imposibilă a unor lucruri ştiute, ci promisiunea unei călătorii şi a unei descoperiri. O spune el însuşi, într-un film care astăzi ni se pare premonitoriu, în Actorul şi sălbaticii: «V-am învăţat să râdeţi»... Ne-a învăţat a desluşi, cu armele satirei urâtul, neorân­duiala, obscurul, monstruozitatea, atenta­tul la demnitate şi frumuseţe. Tuturor acestora nu li se putea spune pe nume fără strângere de inimă, fără durere, tocmai de aceea, pe chipul actorului masca comică se topea pe neştiute, lăsând locul celeilalte. Cu timpul îi învăţasem semnele de recu­noaştere, ştiam că fiecare apariţie a sa este o nouă luare aminte, fie că se ascundea în hainele «preacu viosului» din Buzduganul cu trei peceţi, fie că îşi lega speranţa somnului de o fantastică poveste cu o bicicletă galbenă în Operaţiunea Monstrul. Omagiind într-o semnificativă alăturare de filme una dintre personalităţile cele mai fascinante şi mai derutante ale artei inter­pretative românesti. Cinemateca noastră a răspuns atâtor cinefili care şi-au dorit să retrăiască, câteva ore, în tovărăşia celui care a fost, înainte de orice, actorul inteligenţei sale.