Tom Wilson şi căile experimentale ale documentarului

Filmul Experimentul Bucureşti începe cu o ficţiune tratată ca un documentar. „Experimentul Bucureşti” nu a avut niciodată loc. Este o „conspiraţie” la care avem martori credibili, locuri subterane în care nu s-a întâmplat nimic, poveşti de viaţă ficţionale interpretate de neprofesionişti, o telenovelă amoroasă cu personaje reale. Tot acest puzzle uman are menirea să ne introducă în atmosfera post-decembristă, cu nostalgiile şi evoluţia unor personaje care au trăit în ambele regimuri politice.
E greu să discerni adevărul de poveste. Ficţiunea e abil adusă într-un punct emoţional. Când lucrurile sunt direcţionate către concluzia că fiecare are propria imagine asupra evenimentelor, Tom Wilson ne anunţă că „Experimentul Bucureşti” nu a avut loc şi ne loveşte cu adevărata poveste – Experimentul Piteşti.
După toată această elaborată construcţie păcălitoare, când eşti condus pe nenumărate căi ocolitoare, Wilson aduce mărturia unui supravieţuitor al Experimentului Piteşti. Contrapunerea are efect emoţional major. Comunismul romanţat şi capitalismul primitiv din prima parte a fimului sunt anihilate de mărturia rece a unor teribile adevăruri. Abordarea lui Tom Wilson este cu atât mai percutantă. Documentaristul britanic a filmat singur, a construit povestea şi avea un singur punct fix – Iustin Capră, inventatorul pe care îl cunoscuse în timpul realizării unui reportaj pentru BBC.  
Despre motivaţii şi complicatul proces de realizare al filmului, Tom Wilson a vorbit la proiecţia de la UNATC, în cadrul clubului Să Film!. Regizorul a venit împreună cu interpreta unuia dintre personaje. Cântăreaţă de muzică uşoară, Carmen Anton a acceptat abordarea aceasta diferită a documentarului, a înţeles miza şi a colaborat la realizarea lui.
Experimentul Bucureşti a primit Premiul Gopo pentru cel mai bun documentar în 2014.