Romanul lui Radu Tudoran transformat într-un serial de 12 episoade. 600 de minute și 17.500 metri
Mircea Mureșan: Întoarcere la dragostea dintâi
— Faceți, deci, un film exotic.
— Exotic? Da, dacă extragem din această noțiune ceea ce suna cândva peiorativ.
Toate pânzele sus va fi, mai degrabă, un film de călătorii, de aventuri, cu un ritm destul de alert, deși aventura eroilor noștri e mai mult romantică decât violentă. Cartea de la care pornim a fost un fel de dragoste dintâi, în ceea ce privește lecturile, pentru o bună parte din generațiile mai noi. Cei care au citit-o acum 15 ani și aveau pe atunci 15 ani sunt acum oameni maturi. Toți pe care i-am întâlnit iubesc însă în continuare această carte și ar vrea să se întoarcă la ea pe calea filmului. Dar presupun că serialul nostru va fi văzut cu plăcere și de către cei care n-au cunoscut romanul lui Radu Tudoran, fie ei mai vârstnici, fie — poate cu precădere —tineri, mai precis, adolescenți. Acest tip romantic de aventură corespunde necesității de vârstă, dar răspunde și setei permanente de cunoaștere, nu numai în sens geografic. De aftfel serialul nostru se va prezenta și ca un film de epocă, având implicit un conținut eroic și patriotic.
— Aveți filmări de mare dificultate.
— Majoritatea timpului filmăm pe mare, cu un vas foarte mic, cum e «Speranța» noastră, o corabie de fapt. De obicei marea e «montată» am fost prinși și de furtuni — vasul oscilează foarte puternic și odată cu el aparatele de filmare și de iluminare care trebuie să fie totdeauna fixe. Și printre care se rnișcă actorii, în așa fel încât să aibă loc și restul echipei, care e bine să nu cadă în apă. Se înțelege că interpreții trebuie să dovedească o perfectă adaptare la condițiile de lucru ale unor marinari încercați, deci ezitările și neîndemânarea trebuie eliminate, fără a mai vorbi de răul de mare, cu care ne-am chinuit la început și de care unii n-am scăpat nici în prezent, în cele 10 ore pe care le petrecem zilnic în larg. Nu sunt însă lipsite de dificultate nici filmările pe uscat, presupuse a se desfășura în porturi dintre cele mai îndepărtate ale globului, cu forfota lor caracteristică: butoaie mari de vin la Pireu, transporturi de vite în America de Sud, viață de cafenea la Istanbul. Împreună cu toată această recuzită. facem într-un fel ocolul lumii.
Ion Besoiu: alias Anton Lupan
— În curând veți fi pentru toată lumea nu numai lon Besoiu, ci și Anton Lupan.
— Aceasta s-ar datora faptului că romanul «Toate pânzele sus» de Radu Tudoran, după care se va realiza serialul nostru este, într-adevăr, cunoscut de multă lume. Ceea ce ne-a cucerit și va cuceri, să sperăm și pe spectatorii viitorului serial, este acel fluid fantastic care-i leagă pe cei doi eroi principali, făcând din prietenia lor sensul întregii acțiuni. Noi suntem datori publicului cu un serial de acest tip și, în general, suntem datori să facem multe seriale de bună calitate, (...).
— Ați studiat tehnica altor interpreți de serial?
— Serialele pe care le cunoaștem mai bine, cum ar fi
Columbo sau
Kojak, au subiecte care se schimbă la fiecare nou episod. De fiecare dată este, de fapt, un alt film, altă situație, doar personajul principal este același. În cazul nostru, serialul are un subiect unitar, ceea ce obligă la continuitate și la o tehnică interpretativă diferită de cele cunoscute. Prin forța împrejurărilor, trebuie deci să fim originali.
Jean Constantin: Sper să intru și eu în istorie
— Dumneavoastră cine sunteți?
— Turcul Ismail, un om blând și bun care-mi place foarte mult, fiind eu constănțean get-beget, cum spune turcul. Mă străduiesc să-I fac cât se poate de bine și să amuz publicul spectator.
— Câte roluri ați realizat până acum în filme?
— 27.
— Dar un rol de anvergură încă n-ați avut.
— N-am avut, că nu mi s-a dat. Am punctat doar câte ceva, făcând de nevoie pe vagabondul, pe escrocul, pe borfașul, pe dezertorul ș.a.m.d. Cică n-am «față istorică», zic regizorii. Dar sper că, treptat-treptat, o să mă emancipez moral și am să intru și eu în istorie.
Nelly Merola: O călătorie în timp
— Ați numărat cumva costumele pe care le-ați realizat pentru acest serial?
— Nu mi-ar fi ajuns timpul. E un film de două ori dificil, și exotic, și de epocă, cuprinzând Orientul, Mediterana, Europa și America Latină, cu o tipologie extrem de variată: marinari, militari, oameni simpli, unii extrem de săraci, alții aristocrați, negustori ș.a.m.d. N-am ținut însă să fim, prin costumație, foarte «colorați», ne-am păstrat într-o paletă mai domolită, pentru că, după atâta experiență, e momentul să ne dăm seama că, în film, culorile joacă un rol esențial, dar tocmai de aceea, dacă sunt prea multe și prea stridente, ele sparg atmosfera în loc s-o închege. Această multitudine de amănunte armonizate ne poate purta cu gândul în călătoria peste meridiane și peste timp.
Marcel Bogos: Ocolul lumii în portul Tomis
— Toată echipa a plecat la București, beneficiind de două zile de odihnă. Numai dumneavoastră sunteți mereu pe șantier.
— Și eu am plecat, în America Latină, unde mă aflu pe cheiul portului Buenos Aires. Aceasta grație cărții lui Radu Tudoran care te plimbă, după cum știți, de la Sulina până în Țara de Foc și te aduce și înapoi, mai ales prin intermediul scenariului lui Mircea Mureșan, unde povestea se încheie oarecum diferit, promițând spectatorilor un nou set de aventuri, cu întreg echipajul care n-a pierdut pe drum decât piciorul unuia dintre membrii săi.
— Vă atrag constant filmele spectaculare.
— Am participat, într-adevăr, ca autor sau co-autor, la realizarea decorurilor pentru
Serbări galante, Mirii anului II și așa mai departe, până la
Comedie fantastică. Dar decorurile pe care sunt pe cale să le termin pentru acest serial întrec cu mult pe cele anterioare. Numai scheletul permanent al decorului de pe acest chei are 500 de metri lungime, cu înălțimi până la 17 metri. Sunt, au fost și vor fi aici variante a opt porturi de pe toate meridianele, de opt ori câte 175 metri decor portuar. Am început cu Pireu, peste Pireu am pus Port-Said, peste Port-Said un port la Marea Roșie, peste care, în momentul de față, fac o bucată din Buenos Aires. În tronsonul celălalt al decorului, deasupra Marsiliei construită în eboșă am așezat Constantinopolul, sub Constantinopol pe care-l mai vedeți, în cealaltă parte, a fost Saint-Malo. Acum urmează să dărâm Constantinopolul și să dau amploare Marsiliei. Când termin cu Marsilia, peste ea întind Buenos-Aires, apoi dau jos Buenos-Aires ca să construiesc Montevideo. În sfârșit, îmi voi permite luxul să răsuflu puțin, plecând la Buftea, ca să fac alte două porturi din Țara de Foc. Numai desenele pentru aceste porturi ar acoperi toată suprafața reală a decorului de 500 metri lungime.
Sideriu Aurian:O flotilă pentru un film
— Câteva date tehnice, tovarășe director.
—
Toate pânzele sus este un film care va totaliza 17.500 metri, cu 12 episoade, echivalând 7 filme de lung-metraj, care trebuie realizate în termene precise, până în 1976, cu 100 metri utili filmați zilnic. Suntem obligați în consecință să avem o permanentă garanție că totul va decurge ritmic și că nu vor apărea goluri în producție. Pentru aceasta, în momentul de față, avem pregătite în paralel decoruri în portul Tomis, la Sulina și suntem gata pentru filmările care se vor face în Bulgaria. Oricând suntem pregătiți să realizăm filmări în două variante — în funcție de vremea bună ori rea.
— Aveți o întreagă flotilă la dispoziția dumneavoastră.
— Pe lângă vasul «Speranța», avem două vase puse la dispoziție de către Ministerul transporturilor și alte șase închiriate de la Institutul de cercetări piscicole, de la NAVROM etc. Comitetul județean de partid — Constanța a format un comandament special pentru sprijinirea filmului și avem de asemenea în permanență sprijinul ostașilor marinari de pe bricul Mircea, pregătiți pentru navigația cu vele și pentru celelalte situații. Am găsit multă înțelegere la marina militară și civilă, la întreprinderile de transporturi și la numeroși furnizori de materiale. E și asta o dovadă a popularității romanului și implicit a popularității viitorului serial.