Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



Secvența dezamorsării


     Personajul secundar
     Mai posaci sau mai grațioși străbatem diurn bulevardele bucureștene, comentând utilitar sau edilitar, înaintarea metroului. Sub pașii noștri, se scrie, în priză directă „filmul” bătăliei pentru fiecare sută de metri. La granița dintre realitatea plină de tensiune dramatică a operei de construcție și construcția unor filme-document despre faptele reale, există un triaj plin de semafoare și macazuri...
     O mină veche, un monstru de război rătăcit în măruntaiele urbei, somnolează încă periculos, înaintarea șantierului barată. Semn și metaforă. Un om a amorsat-o cu patru decenii în urmă, un alt om este chemat s-o dezamorseze azi. Ce va fi simțit primul, ce gânduri și emoții îl încearcă pe contemporanul nostru?
     Gradată corect, secvența dezamorsării minei marchează, probabil, momentul cei mai susținut al filmului realizat de Nicu Stan și Romulus Lal. Erou în timp de pace, „specialistul” este interpretat de actorul Dorel Vișan cu simplitate și căldură. Chipul calm, vădind, în neclintirea lui emoțională, o profunda stăpânire de sine. Demersul hotărât, desenat cu precizie de mișcarea exactă a mâinilor care apucă, cu siguranță, și lopata, și foarfeca cu penseta. Finețea fiecărui gest geometrizează, condensat, întreaga responsabilitate care apasă tâmplele omului ce-și riscă propria-i viață, pentru a lăsa cale liberă Vieții. Emoția fiecărei secunde se transmite sălii. Omul aflat la un pas de „neantizare” fluieră calm, un pașnic, melodios cântec liniștitor Pentru sine, pentru ceilalți.
     Riscul filmării unei asemenea scene e mare. Capcanele falsificării întinse la fiecare pas. Talentul actorului Dorel Vișan reușește performanța de a emoționa autentic. O pri­vire încurajatoare, un surâs hâtru întins ca o punte de speranță peste râul primejdiei, o sprânceană încordată abia vizibil, o încruntă­tură concentrând, asemeni unui fascicul laser, toată energia psihică a eroului. Lac de su­doare, „specialistul” ține în mâinile sale micul demon îmblânzite.
     Trenul discursului cinematografic găsește, la acest semafor, „cale liberă”.
(Cinema nr. 12, decembrie 1987)

Tags: cale libera film, dorel visan, madalina stanescu, nicu stan

Comments: