S-a născut la 14 decembrie 1918, în satul Galbeni din judeţul Bacău. Galbeni, anagramă de la Beligan, sau mai curând vice-versa. Primul contact cu teatrul: ca spectator, la galeria Teatrului Naţional din laşi, alături de alţi elevi — interni. (Nu toţi au ajuns actori, nu toţi au ajuns Beligan).
În 1937-38, Radu Beligan studia Dreptul şi Filozofia la Bucureşti folosind bursa oferită de facultate pentru a-şi plăti la Conservator taxele. Pe timpul acela visa să ajungă actor de dramă. La finele primului an de conservator în vacanţă, o telegramă venită de la Victor lon Popa: «Veniţi neapărat Bucureşti duminică dimineaţa. Angajament», face ca primul an de conservator să rămână şi ultimul. Radu Beligan devine actor. Dar nu de dramă cum visa, ci de comedie. Aşa a început o carieră care ţine de 32 de ani.
32 de ani, 72 de roluri pe scenă, 11 roluri în film.
Între cele 72 de roluri pe scenă trebuie amintite:
Abram din «Cuadratura cercului» de V. Kataev — rol care l-a determinat pe criticul Carandino să scrie: «Acest tânăr actor poarta în raniţă bastonul de mareşal»;
Vincenzino Esposito din «Banii nu fac nici două parale» — un mare succes al vremii şi o mare experienţă pentru Radu Beligan, pentru că juca alături de lon lancovescu (stagiunea 1940-1941);
Miroiu din «Steaua fără nume» — rol care a însemnat un fel de prefaţă la un viitor teatru poetic (stagiunea 1943-44);
Vagabondul din «Omul care a văzut moartea» de Victor Eftimiu;
Dubedat din «Medicul în dilemă» de Bernard Shaw;
Doctorul Knock din «Knock» de Jules Romains;
Dudu din «Vis de secătură» de Mircea Ştefănescu;
Gabriel Lamy din «Clasa 8-a B» de Roger Ferdinand — un alt mare succes de public al stagiunii 1947-1948;
Tommy din «Tommy, Helen şi Joe» — de James Thurber.
Apoi galeria personajelor caragealeşti deschisă în stagiunea 1948-1949, cu
Dandanache în «O scrisoare pierdută» — continuată cu
Rică Venturiano în «O noapte furtunoasă» — şi
Catindatul din «D'ale carnavalului».
Din 1950, repertoriul lui Radu Beligan începe să devină mai complex:
Tuzenbach din «Trei surori» de Cehov;
Hlestakov din «Revizorul» de Gogol;
Cavafu din «Mielul turbat» de Aurel Baranga;
Doctorul Smil din «Apus de soare» de Barbu Ştefănescu Delavrancea;
Filipetto din «Bădăranii» de Carlo Goldoni;
Trinculo din «Furtuna» de Shakespeare;
Horace şi
Frédéric în «Invitaţie la castel» de Anouilh;
Cheryl din «Celebrul 702» şi
Gore şi
Şeful în «Şeful sectorului suflete» — de Al. Mirodan;
Béranger în «Rinocerii» de Eugen lonesco;
Ciriviş din «Capul de răţoi» de Gh. Ciripan;
Chitlaru în «Opinia publică» de Aurel Baranga;
Béranger în «Ucigaş fără simbrie» de Eugen lonesco şi în sfârşit:
George în «Cui îi e frică de Virginia Woolf?» de Edward Albee.
Filmografia lui Radu Beligan este, din păcate, mult mai săracă:
O noapte furtunoasă (1943) — regia
Jean Georgescu;
Visul unei nopţi de iarnă (1945) după
Tudor Muşatescu, în regia lui Jean Georgescu;
Răsună Valea (1948) în regia lui
Paul Călinescu;
Bulevardul văzduh scurt metraj (1950), regia Jean Mihail;
Lanţul slăbiciunilor (1952) după Caragiale — regia J. Georgescu;
O scrisoare pierdută (1953), regia Sică Alexandrescu şi
Victor Iliu;
Afacerea Protar (1955) după Mihail Sebastian — în regia lui
Haralambie Boroş;
Celebrul 702 (1962) după Al. Mirodan, regizor
Mihai lacob;
Paşi spre lună (1964) — întâlnire cu
lon Popescu Gopo;
Castelanii (1967) în regia lui
Gheorghe Turcu;
Şeful sectorului suflete (1968) în regia lui
Gh. Vitanidis.
