Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



Proiecțiile Docuart: ”Circul vesel”, de Claudiu Mitcu


     ”Plec să filmez în curte”, le spunea regizorul colegilor de la Wearebasca când lucra la documentar. Era invidiat de toată lumea. Mai multe luni, Mitcu își lua camera și mergea la familia Zdebschi, moștenitorii Circului Globus. Din gloria trecută a rămas vagonul cu care mergeau prin țară, documentele de proprietate și afișele de la spectacole. După naționalizarea din anii '40, Circul a fost închis. După ce a dovedit cu bătăturile din palmă că a fi trapezist este o muncă grea, lui Carol Zdebschi i s-a dat un permis de muncă, cu obligația de a schimba numele spectacolului. A ales Circul vesel. După puțin timp s-a înființat Circul de Stat Globus.
     Documentarul Circul vesel al lui Claudiu Mitcu este povestea acestor oameni, a aventurii pe care au trăit-o. Cei doi bătrâni au multe de povestit, cu umor și detașare, dar viața n-a fost tocmai veselă. Niciodată n-au vorbit despre ei ca artiști, ci oameni care au o meserie. Multe lucruri a aflat Mitcu de la nepoata lor, Aura Sorescu, împreună cu care a lucrat la scenariu.
Familia venită din Cehia este la a treia generație născută în România. Fiica lor, crescută de rude în timp ce părinții mergeau prin bâlciurile din țară, n-a vrut să rămână în circ, ci s-a făcut polițistă. Chiar și așa, toate femeile din familie au trecut prin experiența ”aruncatului cuțitelor” în copilărie. Aura Sorescu spune cu amărciune că doar fiica ei nu știe ce înseamnă asta. Era momentul lor de glorie și adrenalină din spectacol.Înduioșător este momentul de ușoară frivolitate al Minei Zdebschi, care-și pune pălăria cu care apărea în fața publicului și ia postura de spectacol.
Dom Pichi, cățelul bătrân care pe vremuri avea rol principal în momentul de dresură, este și acum răsfățatul familiei, chiar dacă nu mai vrea să salute.
Claudiu Mitcu i-a căutat și pe ceilalți membrii ai trupei din Circul vesel. L-a găsit cu greu, într-un sat uitat de lume, pe yoghinul care încă mai făcea mișcări din numărul lui de contorsionism.
Ultimul cadru al filmului, cu Carol și Mina Zdebschi plimbându-se printr-un bâlci de provincie sub o umbrelă, mi-a adus aminte de versurile lui Ion Minulescu din ”Acuarela”:  ”În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână / Orăşenii, pe trotuare, / Merg ţinându-se de mână”.
     ”Pornesc la treabă după ce cunosc bine oamenii, mă împrietenesc cu ei”, a spus Mitcu la întâlnirea cu publicul după Proiecția Docuart de la Muzeul Țăranului Român. Aura Sorescu, co-scenaristă și personaj în film, a povestit cu emoție de premiera la care au venit și bunicii ei. ”Bunica n-a dormit toată noaptea, din cauza emoțiilor. Nu și-a închipuit că filmul este despre viața lor”.
Discuțiile de la proiecție au fost moderate de Daniela Apostol, director Docuart.
Imagine: Dan Țuculescu

Tags: asociatia docuart, circul vesel film, claudiu mitcu, documentare romanesti, proiectiile docuart la mtr

Comments: