Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



Florin Piersic – Portret


     Primul rol de întindere al lui Florin Piersic a fost în Aproape de soare — dovedit a fi foarte departe de... film, pentru ca mai apoi, tânărului actor să-i fie încredinţate roluri episodice în De dragul prinţesei, S-a furat o bombă, Paşi spre lună şi Neamul Şoimăreştilor. Prezent în toate filmele lui Gopo, Piersic e Harap Alb din filmul cu acelaşi nume turnat la Buftea şi Străuleşti de către autorul Scurtei istorii, Dacă am spus despre Cristea Avram că e frumos, despre Piersic nu putem spune altfel decât că este clasicul Făt-Frumos, într-atât de perfect se confundă imaginea lui cu a personajului folcloric... Mai puţin „complicată”, frumuseţea lui Piersic e frustă, copilărească, necontrafăcută. Ar face furori în filme de capă şi spadă, îl şi vedem călărind cai focoşi, escaladând cetăţi, răpind fecioare blonde ori duelând cu eleganţă.
     Îi urăm (folosim o imagine din „Orfeul” lui Tennessee Williams, interpretat la Naţional de către Piersic) ca entuziastului slujitor al Thaliei să-şi schimbe „pielea” de şarpe tânăr şi poate să intre într-alta, mai sobră, mai matură. Suntem siguri că poate s-o facă.
     Harap Alb nu i-a facilitat prea mult o asemenea creştere, o asemenea schimbare, totuşi unele semne se întrevăd. Maniera în care e tratat Harap Alb, eroul basmului lui Creangă, e modernă, comportând, desigur, discuţii. Dar un lucru se cere remarcat: Gopo a insuflat echipei sale dorinţa de înnoire şi îmbogăţire a mijloacelor de care se slujesc şi Piersic nu s-a sustras acestui deziderat. Secvenţele drumului parcurs în tovărăşia Spânului, întâlnirea cu fata de crai (Irina Petrescu) şi finalul filmului sunt cu inspirare interpretate de către eroul principal al peliculei.
     Se ştie că printre marile dispariţii ale ecranului se numără cu precădere şi copiii teribili. „Ingrat”, publicul e generos cu debuturile acestor copii ai artei a şaptea, dar le uită, cu timpul, candorile şi „drăgălăşenia”, cerându-le acel altceva de care puţini sunt în stare, pentru ca mai apoi să-i uite.
     Florin Piersic e la o răscruce a carierei sale. Regizorii ar trebui să-l cheme în filme contemporane, tinereşti şi suntem siguri că „frumosul Orfeu” va continua să se realizeze ca un adevărat artist. La debut doar un frumos a fost şi Jean Marais…
 
(Cinema nr. 6, iunie 1965 – Festivalul Mamaia 1965)

Tags: festival mamaia 1965, florin piersic, gheorghe tomozei, portret

Comments: