Cu Cristea Avram se petrece un foarte interesant fenomen de creştere: actorul de talent începe să se revolte împotriva junelui prim, frumuseţi lăuntrice îşi cer dreptul la transfigurare, se vor comunicate, în consens sau, la nevoie, în ciuda farmecului fizic.
A debutat în film cu cel mai ingrat rol din câte sunt cu putinţă, acela de frumos. Trebuie să fie neplăcut, bărbat fiind, să te vezi înconjurat de o armată de specialişti care te măsoară, te pipăie, te colorează şi îţi solicită surâsuri fascinante. Trebuie să fie greu uneori să fii frumos. În caz ideal, dincolo de etalarea acestor calităţi se întrezăreşte, după o vreme, artistul. E cazul lui
George Vraca, care şi-a modificat structural tipul de frumuseţe pe care-I reprezenta, potrivit temperamentului său artisticesc. În cazul celor mai mulţi, dintre actorii frumoşi, o dată farmecele degradate, dispar şi ei.
Nu e cazul lui Cristea Avram care se maturizează vizibil, devine de la rol la rol mai profund, mai cald. Fiindcă la debut (
Darclée) juca îndeajuns de convenţional şi de rece. Ulterior, în
Poveste sentimentală actorul a părut cucerit de voluptatea de a declama şi şi-a redus personajul la o schemă fals-dramatică. June-prim în
Nu vreau să mă-nsor, a avut de luptat cu un text cu neputinţă de rostit pentru ca în ultimul său film,
Harap-Alb, să debiteze partitura scrisă în colaborare de către lon Creangă şi
lon Popescu Gopo. E în rolul său o undă de nobil tragism, tipul Spânului, aşa cum îl ştim din filele basmului, e modificat aici, complicat cu folos, dotat cu trăsături de caracter care-i fac evoluţia spectacuIos interesantă. Omul rău care există iniţial în structura intimă a Spânului e dominat pe parcurs de Omul îngândurat şi trist care, presupunem a fost victima unor drame ciudate. Melancolia chipului, descrierea leneşă a gesturilor, mersul încetinit, vocea reţinută, fac din rolul lui Cristea Avram o reuşită a filmului (ciudat şi el) regizat de Gopo.
Spuneam că tânărul actor trăieşte un proces de creştere, de sporire a mijloacelor de expresie, e o mai mare aderenţă între rol şi interpret şi nu putem decât să dorim să-I vedem într-un film care să-i pună în valoare întreaga personalitate. Şi-am mai vrea (sperăm că nu cerem prea mult) ca acest film să fie şi actual…
