Și anul trecut și în acest an am întâmpinat Ziua copilului cu filme dedicate celor mici, interpretate și cântate de copii. Anul trecut am avut parte de un film – Desene pe asfalt – recuperat și cosmetizat din epoca prerevoluționară, în acest an avem parte de un muzical, realizat fără cenzură, inspirat autorilor de nemuritorul Peter Pan datorat romancierului și dramaturgului scoțian James Matthew Barrie (1860-1937).
Filmul realizat de Gheorghe Naghi are la bază un scenariu semnat, ca și textele cântecelor, de Eugen Rotaru. Peter Pan rămâne în concepția scriitorului scoțian copilul perpetuu, eliberat într-o veșnică tinerețe de soarta comună a umanității, ghidul celor trei frați Michael, John și Wendy, în fantastice și neverosimile aventuri, în ale căror dramatice volute se întâlnesc zâne și pirați, piei roșii și animale ciudate, precum și gentlemani de factură dickensiană. În lumea de basm imaginată de J.M. Barrie, convențiile recunoscute nu sunt întotdeauna și respectate (zâna nu este un înger păzitor, ci poate fi și malițioasă, după cum însuși Peter Pan nu este fără reproș, deseori fiind mai încrezut decât adversarii săi de moarte – pirații).
Autorii versiunii cinematografice românești a basmului anulează o bună parte a sensurilor umorului prin neinspirate aduceri la zi (vezi manifestația de protest împotriva doctoriilor, vizita oaspeților străini pentru înfierea copiilor etc.). Mai mult, convenția propusă spectatorului șchioapăta vizibil în modificarea unor partituri (rolul dlui Darling, aici și povestitor și Crocodil, din motive economice poate, și rolul Nanei, sau prin prezența repetată în cadru a corului Voces primaverae, interpretul majorității fragmentelor muzicale. O introducere în basm, mai degrabă asemănătoare unui prost text SF decât miraculosului imaginat de J.M. Barrie, nu face decât sa deruteze, fără a avea o funcție artistică clară, articuIată coerent la „logica” poveștii.
Cheia parodică aleasă pentru evocarea personajelor secundare nu este deloc consecventă, pe parcursul filmului fiind uitate motivațiile acțiunilor, sensul comportamentelor sau chiar umorul, conținut din belșug în opera inițială.
În schimb, țara magică a copilăriei se bucură de decoruri naturale de neegalat. Dar spațiul destinat familiei Darling rămâne doar un decor frumos în sine și atât. Efectele speciale încercate pentru atmosfera de vis și miraculos sunt apreciabile, dar nu lipsite de imperfecțiuni.
Calitățile muzicii semnate de Laurențiu Profeta, admirabil interpretate de corul de copii Voces primaverae conferă, cât de cât, filmului o oarecare unitate de gen, principala lui lacună rămânând scenariul deficitar în prelucrarea basmului original, tratat cu prea multe „inovații”, cu prea multe „gag”-uri vizând pieziș actualitatea, pentru a-și păstra farmecul inițial.
Să nu fim pesimiști însă! Cam în același timp cu realizarea acestui film, în America, Steven Spielberg turna Hook, o altă adaptare a aceleiași povești (cu Dustin Hoffman, Robin Williams și Julia Roberts în principalele roluri). Succes de casă, insucces aproape total în fața criticii. Să sperăm că, și la noi, macar succesul de casă se va repeta. Nu înainte de a remarca jocul micilor interpreți Andrei Niculescu, Adriana Lungu, Radu Andrei și Simona Andrei în rolurile lui Peter Pan și ale copillor Darling; dezinvolți, naturali, traversând cu umor situațiile, uneori insolite, în care îi pune scenaristul.
Farmecul și sensibilitatea copiilor aleși de regizor îi recomandă și pentru viitoare roluri în filme pentru, și/sau despre copii, filme de care avem fără îndoială nevoie și nu neapărat pentru a serba cinematografic Ziua copilului.
Fiindcă se pare că încă nu ne-am despărțit de proastele obiceiuri ale filmelor de circumstanță sau de încercările de a fi neapărat „originali” atentând la valorile sigure ale literaturii ecranizate, modificând-o și anulându-i esența prin intervenții, ce vor rămâne, și pentru posteritate, cel puțin ciudate.
