Interpreți și roluri
„Să-ți vorbesc despre mine”— iată o fraza pe care cu greu ne-o putem închipui rostită de
Ioana Crăciunescu. A vorbi despre ea, direct, nu poate fi decât un exercițiu de pedeapsă. Scriitoarea își disimulează mărturisirile apelând la un titlu de carte apoetic, „Supa de ceapă.” În ipostaza actoricească, condiția mai vulnerabilă (unde să te ascunzi când — spunea Eluard — „singurul adăpost posibil este lumea întreagă?”) nu-i rămâne decât să-și drămuiască gesturile, suspecteze cuvintele — când este posibil să le amâne — dar mai ales, să dea o tainică greutate evenimentului anodin. Prezența Ioanei Crăciunescu în rolul Aurorei Serafim din filmul
Să-ți vorbesc despre mine mi se pare atu-ul preajma ei, obiectele și relațiile cu semenii capătă o forță semnificante. Să fii în mijlocul copiilor, mereu, să-i iubești nespus, dar să-ți reprimi orice efuziune săi fii maternă, dar și neînduplecată în jocul de-a severitatea; să porți o biografie despre care nu rostește decât câteva vorbe („este fotografia bunicilor... ei m-au crescut”), dar despre care pricepem repede că nu a fost scăldată în fericire; să ieși învinsă dintr-o iubire fără să nu-ți pierzi încrederea în existența alteia; să sancționezi răutatea și stupiditatea fără să clamezi; să înfrângi cu infinită răbdare, cu înțelegere și, la nevoie, cu un dizolvant zâmbet amuzant, rigiditatea unui om închis în carapacea solitudini, — toate-acestea sunt, cel puțin privite din afară. — un adevărat tur de forță.
Altfel, actrița ascunde ca puține altele — ochilor noștri, omeneasca povară a zilei, în speranța că poate, ne va rămâne întreagă, doar bucuria.
