Cronica animației
Sălile zguduite de râsul și aplauzele micilor suporteri ai animației probează că Victor Antonescu nu s-a înșelat: dintr-o faimoasă carte de vacanța ca
Cei trei mușchetari nu putea să iasă decât un îndrăgit film de vacanță. Mai precis un serial, din ale cărui numeroase episoade poate fi savurat, la numai, treizeci de grade la umbră,
Asediul. Verva parodică a autorului marchează aici, apogeul.
Peripețiile care șarjează aventurile de capă și spadă ale eroilor lui Dumas au început dintr-o joacă un grup de șoricei aflați în conflict cu o bandă de motani hotărau, sub impresia lecturii romanului, să se înfrunte cu veșnicii adversari întocmai ca mușchetarii de pe vremuri cu „gărzile cardinalului”. Taberele rivale se ciocnesc după toate regulile duelului, dar și ale parodiei. Ale parodiei galante firește, căci ironia este amabilă și versiunea zoomorfa a eroilor ce-și pun floreta-n slujba dreptății inspiră simpatie. Numai „negativii” sunt creionați ceva mai sarcastic, precum intriganta pisica Miaulady, pe care numai un diftong o desparte de numele protagonistei din carte sau ca agresivul Michelieu, un cotoi cu apucături diabolice amintind de cardinalul Richelieu. Veșnic pândiții și fugăriții șoricei își înving adversari, disproporționat mai mari decât ei, cu forța minții, dar și cu simțul umorului. Ripostele lor sunt adevărate cascade da gaguri. Autorul a ales o inspirată strategie parodică supralicitând recuzita genului de aventuri. O sumedenie de catapulte, trape, scripeți și alte mecanisme de „epocă” se declanșează la tot pasul, voluntar și involuntar, cu aiuritoare efecte comice. Mașinării și aparate din agitatul nostru secol intervin și ele subit, condimentând pin procedeul anacronismului, situațiile comice. Din cartea inspiratoare regizorul a preluat și amplificat o însușire cuceritoare, proprie desenului animat: viteza evenimentelor. În
Asediul, Victor Antonescu pune calitatea spectacolului cinematografic sub semnul performanței. Poate nu întâmplător aceasta a cincizecea pelicula a carierei sale face săli pline în luna când autorul împlinește cincizeci de ani. Copiii tresar bucuroși când văd și recunosc personajele: iată un fericit moment de bilanț pentru animatorul care s-a străduit, film de film, să facă mai colorate visele copilăriei.
