Cinepub prezintă premiera săptămânii:
O lună în Thailanda (2012), lungmetrajul de debut al regizorului
Paul Negoescu, un film care s-a bucurat de o mare vizibilitate în festivaluri și de două premii binemeritate (Festivalul Internațional de Film de la Sofia și Festivalul Internațional de Film Transilvania).
O lună în Thailanda este o radiografie a iubirii în timpurile actuale. Dacă alte filme românești de dragoste mustesc de conflict sau analiză psihologică și filosofie, lungmetrajul lui Paul Negoescu nu se încadrează în acest tipar. Radu (
Andrei Mateiu) este un tânăr care se întreabă, în noaptea de Revelion, dacă nu ar fi cazul să facă nişte schimbări în propria viaţă, încercând cumva să dea timpul înapoi. Și cum Revelionul este noaptea marilor decizii, după intrarea în noul an, Radu se hotărăşte - influenţat de mai multe întâmplări aparent banale, petrecute în ziua precedentă – s-o părăsească pe Adina (
Ioana Anastasia Anton), actuala lui iubită şi să se împace cu fosta lui iubită, Nadia (
Sînziana Nicola). În realitate, Radu aleargă după fata morgana, după himera jumătăţii perfecte.
”Fac parte dintr-o generație confuză. Cei de vârsta mea au ajuns să fie mult mai superficiali în privința dragostei și tind să nu mai acorde multă atenție propriilor sentimente. Iau decizii pripite, fără a reflecta prea mult, fără să-și asculte instinctul.
O lună în Thailanda este un film despre decizii, un film despre generația mea.”, spune regizorul.
Cu momente comice, cu dulci clișee și cu o muzică ambientală puternică, filmul ne poartă prin cluburile și străzile din București, într-o atmosferă de dolce vita, reușind să fie foarte cald și familiar.
”
O lună în Thailanda mi se pare o replică autohtonă a capodoperei
La Dolce Vita, în care Marcello, protagonistul fellinian, captiv în lumea sa decadentă, devine incapabil să răspundă la chemarea inocenţei. Desigur, aici personajele principale nu mai sunt aristocraţi, staruri şi paparazzi din Roma, ci yuppies din Bucureşti, dar cu motivaţii similare, hedoniste şi pragmatice. Andrei Mateiu debutează cu dreptul într-un rol principal de lungmetraj, interpretând convingător un personaj indecis, cu un comportament deseori arbitrar.” –
Mihai Fulger,
aarc.ro
