Am mai spus și cu ocazia altor filme istorice, realizate în studiourile noastre, că poporul român a avut dese „momente de „istorie universală”, momente istorice originale. Revoluția de la 1848 din țările române este numai unul din cele mai importante exemple. 1848 a fost un an de răscruce în istoria europeană. Numeroase i-au fost revouțiile, pe tot cuprinsuI bătrânului continent — de la Paris la Pesta, de Ia Viena la Berlin. Revoluția din Moldova, Țara Românească și TransiIvania nu a fost un fenomen „efmer, fără trecut și viitor, fără altă cauză decât voința întâmplătoare a unei minorități sau mișcarea general europeană... Cauza ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferințe și lucrare a poporului român asupra lui însuși.” (N. Bălcescu). Iar dintre toate mișcările revoluționare ale timpului, o strălucire aparte are aceea condusă de Avram Iancu. Filmul
Munții în flăcări, scris de
Petre Sălcudeanu și regizat de
Mircea Moldovan, a redat bine acest caracter de unicat. O revoluție sută la sută populară, bazată pe cea mai uimitoare umanitate. Țăranii iobagi, ca și inteIectualii ardeIeni, în tot timpul luptei, cu un discernământ remarcabil, și-au cerut și revendicat drepturiIe sociale și naționale, au căutat apropierea de celelalte mișcări revoluționare, dar au respins hotărât o „înfrățire” care ar fi însemnat nimicire, deznaționalizare, pieire moarte.
Dorința de libertate a revoluționarilor transilvăneni era absolută, fără ezitări și rezerve. Ei au știut să-și afirme năzuințele, să-și apere credințele, să se sacrifice pentru a înfrânge toate obstacolele. Filmul
Munții în flăcări zugrăvește tocmai aceste eroice lupte; rând pe rând pelicula reconstituie evenimentele trecutului și readuce în prim plan chipuriIe „tribunilor”. Alături de Avram Iancu (interpretat de
Vlad Rădescu), ce se află mereu în centrul acțiunii filmului
Munții în flăcări, apar Simion Bărnuțiu (
Cornel Coman) și Andrei Șaguna (
Silviu Stănculescu), Axente Sever (Mircea Cosma), Ioan Buteanu (rol interpretat chiar de regizorul Mircea Moldovan) sau loan Dragoș (Alexandru Drăgan). Sunt de asemenea urmărite, în continuare, câteva dintre destinele revoluționarilor din Țara Românească, și îndeosebi cel al lui Nicolae Bălcescu (partitură încredințată, ca și în filmul
La răscrucea marilor furtuni, tot actorului
Cornel Ciupercescu).
Dacă primul film, cel dedicat Munteniei impresiona îndeosebi prin tiradele revelatoare, prin pledoariile înaripate, prin cuvintele preluate din istoria reală, prin ideile producătoare de evenimente,
Munții în flăcări dobândește în plus un relief, patetic, conținut în imaginile însele, în întâmplările cinematografice. Pare că autorii — scenaristul și regizorul fiind ei înșiși ardeleni — respiră mai profund și mai firesc pe meleagurile transiIvănene; ei izbutesc să contureze exact dramaticele confruntări ale vremii, reușesc să alcătuiască, în ritmuri de baladă, portretul lui Avram Iancu.
Televiziunea noastră va prelua și prelungi aceste două pelicule,
La răscrucea marilor furtuni și
Munții în flăcări, într-un serial cu șase episoade de un ceas fiecare. Autorii sunt aceiași, actorii de asemenea. Cineaștii au făcut ample studii, au consuItat multe documente și cărți despre această importantă perioadă istorică. În viitoarele episoade t.v., cred că vor apărea multe dintre momentele interesante ale epocii. De altfel, scenaristul Petre Sălcudeanu mi-a spus că multe dintre emoționantele și exemplarele evenimente ale anului revoluționar 1848 vor fi mai pe larg evocate de-a lungul peliculelor, destinate micului ecran. Mă gândesc, de pildă,la cuvântarea lui Simion Bărnuțiu, de la Blaj, la ideile însemnate și bine argumentate, la literatura care a făcut să vibreze pe acei oameni necăjiți, pe cei 40 de mii de țărani veniți pe Câmpia Libertății. Cred că în cele șase filme t.v. viitoare vor apărea cu mult folos, emoționant folos, și aceste giuvaere ale artei cuvântului.
Vreau să subliniez de asemenea felul iscusit în care
Tiberiu Olah prelucrează — de-a lungul partiturii compuse pentru cele două filme — imnul „Deșteaptă-te Române”. Există cântece (ca „Marseilleza”) care în vecii vecilor își vor păstra puterea emoțională. Desigur și imnul lui Andrei Mureșanu face parte din această categorie. Așa cum „Marseilleza” evocă răscoala prin tehnica însăși a mișcării sale muzicale, tot astfel imnul românesc evocă deșteptarea. El conține două principale momente sonore. Măsurile cu „Deșteaptă-te Române din somnul cel de moarte” sunt un urcuș sonor, treaptă cu treaptă, greu dar sigur, exact ca o dureroasă și totuși senină deșteptare. Pasajul cu „Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă”este o zvâcnire, o expIozie care se petrece sus, la înălțime, în vârful și capătul suișului muzical. Cu o intuiție artistică remarcabilă, Tiberiu Olah a știut introduce în narațiunea cinematografică această avuție muzicală din cântecul lui Andrei Mureșanu. Și mărturisesc că, de mai multe ori, ascultând muzica filmelor
La răscrucea marilor furtuni și
Munții în flăcări, am simțit acel fior vecin cu lacrima...
În privința actorilor din aceste două recente pelicule nu trebuie să precizăm decât că toți sunt perfecți. Se poate, se cuvine chiar, să subliniem efortul deosebit al celor doi protagoniști, al celor doi tineri actori, Cornel Ciupercescu (care la debutul său cinematografic l-a întruchipat pe Nicolae Bălcescu) și Vlad Rădescu (în rolul lui Avram Iancu).
