Aproape 25 de ani petrecuţi în studio şi peste 30 de filme, unele montate şi în străinătate, iată în câteva cuvinte „fişa” monteuzei Adina Georgescu Obrocea.
„Un cineast complex” cum este numită, a debutat ca ilustrator muzical la Buftea, apoi a fost prima femeie operator de imagine la Sahia, continuându-şi studiile la Institut, la unica secţie existentă atunci — operatoria. Montajul unui film este o muncă pasionantă — nimic nu se repetă, zilnic e altceva, fiecare legătură e nouă dar e o muncă delicată care cere enorm de multă răbdare şi migală; rareori se ştie câte ore şi ore se ascund în spatele unei singure secvenţe doar de un minut.
Această „a doua regie a unui film”, cum mai este numit montajul, presupune cunoştinţe din domenii diferite, de la elemente de cultură plastică la noţiuni de muzică, de la un simţ special al story-ului, ritmului interior şi al culorii, la capacitatea de a asocia inedit imaginile, discernământ artistic şi imaginaţie pentru a alege cea mai bună soluţie.
Şi toate acestea trebuie să rimeze cu stilul regizorului, cu tonul personal pe care acesta îl imprimă filmului.
La filmele la care a lucrat — genuri şi stiluri diferite — Adina Georgescu a încercat totdeauna ca „momentul de montaj”, foarfeca şi lipitura, să nu se simtă; bucăţelele (cele peste 500 de cadre din Toamna bobocilor) apar ordonate fluent, de parcă totul ar fi fost tras dintr-o dată, cursiv, în ordinea cronologică. Un montor trebuie să fie şi un arhitect care să vadă în timp şi spaţiu construcţia, structurile interioare, să imprime ansamblului mişcarea, armonia muzical-vizuală.
„M-am ferit totdeauna de montajul spectaculos”, spune ea cu discreţia care-i caracterizează munca peste care încercăm să aruncăm acum puţin din lumina unuia din miile de reflectoare pe lângă care a trecut ani de-a rândul.
Tags: adina georgescu, adina georgescu obrocea, monteuza, toamna bobocilor film