Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



„Moment Caragiale”


     „Nu momente maestre, ci monumente” ar fi exclamat mereu inspiratul Iancu Brezeanu la apariţia în volum a schiţelor şi momentelor celuilalt Iancu — I.L. Caragiale. Cunoscute azi şi mult dincolo de hotarele ţării, capodoperele caragialeşti îşi certifică renumele, autorul „Scrisorii pierdute” cucereşte generaţii întregi de cititori vrăjiţi de neverosimila-i vervă, de umorul său inimitabil. Era firesc, desigur, ca pe lista ecranizărilor după operele clasicilor să figureze la loc de frunte numele lui Caragiale. Dar dacă transpunerea pentru ecran a pieselor era, în principiu, facilitată de însăşi construcţia lor cinematografică (ceea ce de altfel a scăpat unora din peliculele turnate după teatrul marelui meşter), ecranizarea paginilor de proză a ridicat şi ridică probleme deosebite.
     Îmbinarea într-un spectacol filmic unitar a câtorva din cele mai cunoscute „momente şi schiţe” stă în intenţia regizorului Jean Georgescu (semnatar al Nopţii furtunoase), care turnează pe platourile de la Buftea Moment Caragiale (titlul e provizoriu).
     Ne-am adresat regizorului:
— Ce texte literare aţi utilizat la elaborarea scenariului regizoral?
— Cinci schiţe binecunoscute: „Diplomaţie”, „Amici”, „O lacună”, „Bubico” şi „C.F.R.”
— Va fi un „film-omnibuz”, alcătuit din cinci episoade independente?
— Nu, schiţele (prin decupajul regizoral) au fost „cusute”, s-a realizat un comperaj care ne îngăduie să dăm cursivitate acţiunii. Am imaginat, după o anevoioasă documentare, faimosul „Gambrinus” patronat o vreme chiar de către Caragiale. Localul era prin preajma vechiului Teatru Naţional şi devenise locul preferat de întâlnire a scriitorilor, artiştilor şi muzicienilor timpului. Mitică, personaj central al „momentelor”, va avea aici misiunea de comper.
— Ce va deosebi Momentul regizat de dumneavoastră de filmele anterioare realizate după Caragiale?
— Vor fi noutăţi în ceea ce priveşte interpretarea actoricească.
     Jean Georgescu ne-a mărturisit că, deşi avem numeroşi actori de comedie de mare talent, mulţi dintre ei, solicitaţi să joace în film, după Caragiale, au înregistrat adevărate eşecuri fiindcă n-au înţeles natura comicului caragialesc şi au şarjat inutil, au îngroşat partituri care se cereau interpretate cu simplitate, şi-au îngăduit o gestică neglijentă şi n-au servit lumea de idei a marelui dramaturg.
     Inutile clovnerii — adesea practicate până la trivialitate — au fost preferate jocului actoricesc lucid, comicului discret şi subtil. După câte am înţeles, actorii Momentului au primit indicaţia să „ia totul în serios”, să nu facă haz înaintea spectatorului; să se identifice cu datele acţiunii pentru a da filmului o notă permanentă de realism.
Pentru „Diplomaţie”, regizorul i-a ales pe Vasile Tomazian şi Geo Barton. Mircea Crişan şi Ion Lucian vor juca în „Amici”, iar în momentul „O lacună” vom întâIni un valoros cuplu comic căruia îi lipsea numai consacrarea ecranului: Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu. Nelipsit din filmele turnate după Caragiale, Grigore Vasiliu-Birlic îi va da replica actriţei Cella Dima în „Bubico”. Episodul final, „C.F.R.” îi aduce în faţa reflectoarelor pe Iurie Darie şi Ion Dichiseanu. Deci doi actori tineri şi — în plus — doi „juni-primi”. De ce? Ne amintim că Naţionalul a jucat această schiţă cu Costache Antoniu şi Radu Beligan. „Şi a fost jucată excepţional — ne-a spus Jean Georgescu — dar distribuţia n-a fost logică: personajele au alte vârste, potrivit textului literar, iată de ce eu am ales doi tineri pentru a-i întruchipa pe ecran”.
     Echipa Momentului, înainte de a turna în „Gambrinus”-ul de carton al scenografilor N. Teodoru şi Filip Dumitriu a realizat exterioarele — puţine — pe străzile Bucureştiului. Filmul se vrea o imagine densă a anului 1900, evocare a unui „început de veac în Bucureşti” şi pregătirea lui le-a cerut autorilor şi interpreţilor o documentare temeinică. Pentru a realiza tablouri de epocă verosimile, regia a căutat clădiri şi străzi vechi pe care le-a filmat pe pelicula color, şi a întocmit adevărate biografii ale caselor care „joacă” în film. Mobilierul, decorurile, toate obiectele de recuzită, vor fi utilizate în primul rând potrivit criteriilor de autenticitate. Manierismul, stilizarea excesivă şi sterilă, căutarea efectelor comice în zone exterioare ideilor şi atmosferei lucrărilor ecranizate îi împinge pe unii dintre decoratorii noştri la artificiozitate. O asemenea concepţie subminează — spune Jean Georgescu — viziunea regizorală de ansamblu. În Moment se încearcă o reconstituire fidelă a spiritului unic al lui Caragiale şi există toate premizele ca filmul să răspundă cu succes unor exigenţe mereu sporite. Măiestria celui care a realizat filmul de pionierat O noapte furtunoasă nu se cere numai reconfirmată; aşteptăm de la regizor o creaţie modernă, o reîmprospătare creatoare a mijloacelor de exprimare artistică, un film demn de scânteierea lui Caragiale.
(Cinema nr. 6, iunie 1964)

Tags: gheorghe tomozei, jean georgescu, mofturi 1900 film, pe platou, pe platouri

Comments: