Pe strada Ienăchiță Văcărescu nr. 15 se înalță o casă impunătoare, bine patinată de trecerea vremii, păstrând o binefăcătoare răcoare, de apreciat după zăduful amiezii de vară.
Pătrundem într-un interior mobilat elegant, cu vitraliile filtrând lumina strălucitoare a soarele. În apele adânci ale oglinzilor se răsfrâng pâlpâiri moi. Privirea înregistrează o imensă tavă de argint pe care tronează un ceainic pântecos: o zaharniță, lingurile și încă alte câteva obiecte trebuincioase servirii ceaiului. Danteluțe, panglicuțe, fleacuri risipite acolo „trădează” un interior locuit de o femeie.
„Ghergheful, trebuie adus ghergheful” se aude o voce bărbătească aflată în decor, pentru că despre un decor este vorbă. Își face apariția scenograful Radu Corciova. Purtam un dialog întrerupt de comenzi scurte și aflăm că peste puțin timp aici se vor filma secvențe din filmul
Martori dispăruți.
„În primul rând, intră direct în subiect
Radu Corciova, anul 1890 ne-a fost „prielnic”, apăruse tramvaiul cu cai, străzile erau luminate cu gaz, armamentul se modernizase, pe Dunăre începuseră să navigheze vapoare cu elice, Bucureștiului i se pietruiseră străzile. Doar cu 30 de ani înainte, lucrurile stăteau cu totul altfel. Cum ne aflam la 1880, nu ne-a rămas decât să învechim cu vreo 60 de ani decorul din
Domnișoara Aurica și să aducem în interioare o mulțime de obiecte de epocă autentice. „A sosit ghergheful” anunță victorioasă, pictorița de costume Mioara Trandafira, cea care a definit prin îmbrăcăminte pe Zulnia (
Marga Barbu), întreprinzătoarea femeie sosită din America în Europa, mobilizată pe gânduri novatoare, pe Gherasim (
Șerban Ionescu), pe leremia (
Sobi Ceh) pe Roxana, pe Boier Costache Vulpescu, pe Nastăsica și încă alte multe personaje cu prinse în scenariul
Martori dispăruți (scris de
Eugen Barbu și Nicoale Paul Mihail) care prind viață și culoare în filmul regizat de Dan Mironescu și filmat de operatorul
Adrian Drăgușin.
Film de capă și spada, deci cu aventuri, călăreți și cavalcade. Înțelegem motivul pentru care regizorul Dan Mironescu nu se grăbește să facă prea multe dezvăluiri și aceasta fiind situația ne mulțumim doar cu un „pont”: miza filmului, un tezaur a cărui piesa este un superb diamant adus de peste mări și țări și care... „Cred că este o mare bucurie, pentru orice regizor, să aibă șansa de a lucra pe un scenariu scris de Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail” precizează regizorul.
Pe plan, un gramofon imens cu o pâlnie semănând cu o frunza de palmier completează un colț al camerei. Se montează șinele de travling. Operatorul Adrian Drăgusin „înarmat” cu un exponometru se apropie când de fereastră dublată de vitralii, cinci de șemineul impunător, deasupra căruia își limpezește apele o oglindă venețiana. Răsucind cu delicatețe pe degete o panglică, actrița Marga Barbu repetă cu voce scăzută un fragment de text. Interpretează rolul Zulniei. „Cine este Zulnia?” „O femeie întoarsă din pribegie după o experiență nu prea reușită. Energica, însuflețită de idei noi, vrea să introduce progresul. În acest scop, își concentrează forțele și înființează o companie de navigație. De peste ocean a adus un diamant celebru „Lacrima cerului”. — „Zulnia este un personaj pe linia celor interpretate anterior?” — „E și pe linie și pe lângă — glumește, actrița. N-aș vrea sa repet niște lucruri pe care le-am mai făcut. Să vedem... Mă bucur să colaborez cu o echipă foarte eficientă, care funcționează șnur”.
își face apariția, mânuind cu eleganță bastonul de abanos, distinsul boier Costache Vulpescu. Un potențat financiar interesat direct de prețiosul diamant al Zulniei. „Este pentru prima oară, în cariera mea actoricească, când interpretez un rol de boier” — mărturisește puțin emoționat actorul Alexandru Lungu, una și aceeași persoana cu autorul volumului „Lacătul apei” apărut la editura Cartea Românească.
„Atenție, lumina!” se aude din off vocea operatorului Adrian Drăgușin cel care, referindu-se la film, ne-a spus: „Problema principala a constituit-o ceea ce în mod banal numim redarea atmosferei de epocă. Mulțimea obiectelor mici de decor, costumele au fost puncte cheie, puncte de sprijin. Filmul nostru,
Martori dispăruți, conține și numeroase scene filmate în exterior. Decupajul special pentru scenele de lupta, mobilitatea aparatului, îmbinarea filmării normale cu grande vitesse..”
„Atenție, toată lumea pe locuri! Începem!” răsună distinct vocea regizorului domolind rumoarea și răpindu-mi interlocutorul.
„Travling-ul la capăt, motor!" Intră Zulnia, majestuoasă, se oprește o clipă, ridică o rufă albă, ca o spumă, și se răstește la Chiosea (în rol, actorul
Nicolae Urs) care strânge harnic la piept. ghergheful: „De ce pui atâta leșie la spălatul lucrurilor?”....
