Ambiţia documentarului
Când în urmă cu mai bine de două milenii, un soldat grec rămas necunoscut parcurgea, într-un sublim efort final, cei peste 42 kilometri dintre Maraton şi Atena, spre a vesti tuturor izbânda asupra perşilor, el consfinţea atunci, involuntar, nu numai o probă atletică de supremă dificultate ci şi definitiva frăţie dintre sport si meşteşugul armelor.
Dobândirea deprinderilor de a alerga atât maratonul cât şi o serie întreagă de alte curse, de a stăpâni în egală măsură secretele exerciţiilor tactice militare ca şi pe cele ale gimnasticii, înotului, tirului sau mersului pe schiuri, reprezintă în zilele noastre, obligaţii primordiale ale fiecărui ostaş. Educaţia fizică a devenit o parte integrantă a instruirii generale a luptătorului modern; şcoală a îndemânării şi curajului, a tenacităţii şi perspicacităţii, sportul se dovedeşte un mijloc de primă mână în călirea organismului şi — ceea ce apare cu osebire preţios — în educarea sentimentului de echipă, de într-ajutorare şi solidaritate umană.
Valoarea acestor adevăruri axiomatice ne-au confirmat-o peliculele înfăţişate în cadrul celui de al III-lea Festival al filmului militar-sportiv al armatelor prietene, manifestare cinematografică internaţională, desfăşurată luna trecută la Bucureşti. Prezentate în două secţii (filme documentare şi, respectiv, didactice) scurtmetrajele şj metrajele medii aflate în competiţie au creat laolaltă o elocventă imagine asupra locului şi rolului important ocupat astăzi de cultura fizică în ansamblul pregătirii ostăşeşti.
Dacă la categoria documentarelor «lupta» a fost strânsă, învingătorii departajându-se la diferenţe minime, abia pe linia de sosire, filmele didactice au impus o superioritate românească netă, indiscutabilă. Metodica instrucţiei alpine de lon Ostrovschi (realizator a nu mai puţin de cinci dintre cele şase titluri româneşti din concurs şi totodată, datorită acestei consistente contribuţii câştigător binemeritat al premiului de regie) a obţinut astfel locul I, urmat fiind «ex aequo» de Pregătirea scafandriIor, semnat de Radek Oceneşek (Cehoslovacia) şi de Antrenamentul în poligon al aceluiaşi neobosit lon Ostrovschi.
Riguros şi eficient în explicaţiile de specialitate, cald şi sensibil în derularea peisajelor montane, Metodica instrucţiei alpine depăşeşte considerabil spaţiul strâmt al «didacticului», devenind o peliculă utilă şi accesibilă tuturor iubitorilor naturii şi mişcării în aer liber; căţărându-se dezinvolt pe stânci umblate doar de caprele negre, coborând cu maximă precizie «în rapel», alpiniştii militari etalează o gamă de procedee tehnice deosebit de dificile, pe care aparatul le urmăreşte cu migală din unghiuri, aparent, imposibile. Pe alte coordonate tematice, Antrenamentul în poligon s-a constituit într-o demonstraţie concludentă asupra frumuseţii exerciţiilor fizice complexe, destinate acumulării unor însuşiri dinamice şi moral volitive imperios necesare în câmpul tactic.
Dintre filmele documentare, premiul II-au cucerit scurtmetrajul românesc Rezerva de aur (regia lon Cucereanu) şi Sărbătoare pe insula libertăţii (regia: L. Abramov şi L. Sergheev), metraj mediu sovietic, consacrat unui grandios spectacol de sunet şi culoare, în speţă celei de a IV-a Spartachiade militare a armatelor prietene de la Havana; evenimentul a mai fost consemnat de către cineaştii cubanezi (Spartachiada '77), precum si de cei maghiari (Cu sportivii noştri la Spartachiada militară din Cuba), existenţa mai multor versiuni cinematografice referitoare la întrecerile havaneze oferind prilejul unor fructuoase consideraţii comparatiste.
Formarea schimbului ostăşesc şi sportiv de mâine, cu corolarul firesc al fortificării psihice şi corporale a celei mai tinere generaţii s-a înscris, de asemenea, ca un subiect predilect al Festivalului militar-sportiv. Într-un atare context, Rezerva de aur s-a remarcat prin fluiditatea discursului imagistic, prin capacitatea de a surprinde momentele cu adevărat edificatoare ale eforturilor depuse pentru dobândirea armoniei, vigorii şi supleţii; micii sportivi de la diferitele secţii ale clubului «Steaua» se antrenează cu sârg sub ochii vigilenţi ai dascălilor lor, purtând permanent în suflet şi în gând marile performanţe — oricând perfectibile însă — ale înaintaşilor întru gloria stadioanelor.
