Cu ani în urmă, conduceam o comisie de selecţie a talentelor pentru Institutul de artă cinematografică şi marea revelaţie a oraşului Sibiu a fost o fetişcană cu ochi mari şi limpezi, luminoşi şi melancolici, cu un păr blond şi bogat, de un optimism tonifiant, cu o vibraţie şi o forţă lăuntrică rar întâlnite. La toate acestea se adăuga o mare sensibilitate, o graţie înnăscută în fiecare gest, în fiecare mişcare — scriam noi atunci la rubrica «fotogenie şi ţinută scenică»: «excepţională» — natura hărăzindu-i tot ceea ce-i trebuia pentru a deveni o mare actriţă de teatru şi de film.
Am urmărit cu interes evoluţia ei in Institut, bucurându-mă când am reîntâlnit-o pe platou, interpretând sub bagheta profesorului meu,Victor Iliu, poate unul din cele mai interesante şi complexe personaje feminine nu numai din cariera ei, dar şi din cinematografia noastră: Ana, din
Moara cu noroc. Au urmat apoi noi succese, înscrise între
Zodia Fecioarei şi
Mihai Viteazul, la care se pot adăuga zeci de roluri interpretate pe prima scenă a ţării, dăruind sensibilitatea şi farmecul ei unor personaje din dramaturgia universală sau naţională şi gama personajelor interpretate de loana Bulcă se înscrie între tragedia antică, «Enigma Otiliei» şi, dacă vreţi, comedia spumoasă «Logodnicele aterizează la Paris».
O traiectorie artistică strălucită, nu lipsită de eforturi şi sacrificii personale, susţinută de un talent viguros, de o sensibilitate feminină aparte, cu dreptul de a fi ocupat un loc de frunte în ierarhia vedetelor de film. Ce păcat că în cinematografia noastră se scriu atât de puţine roluri, destinate cu premeditare unor actriţe de talent!
