Fory Etterle s-a născut la 24 mai 1907 la Ploiești.
1926: absolvă liceul. Oscilează între pasiunea pentru muzică (a luat lecții de pian, vioară și chitară), pasiunea pentru teatru (era nelipsit de la toate spectacolele, sus, la «cucurigu», ca orice licean) și pasiunea pentru mare. Dorea să devină ofițer de marină. Părinții hotărăsc să facă Dreptul.
1926-1929: urmează, în paralel, cursurile Facultății de Drept și ale Conservatorului de Artă Dramatică. Remarcat și foarte apreciat de Lucia Sturza-Bulandra, începe să joace încă din anul I.
1926-1937: Joacă la teatrul Companiei Bulandra începând cu «un crupier» până la ducele de Tom și Taxis din «Don Carlos», de la moș Ștefan (avea 21 de ani) în «Goana după dragoste» la lonel din «Domnișoara Nastasia».
1934-1935: stagiune la teatrul «Vesel». Patru roluri.
1936: vara, joacă cu Tănase la «Cărăbuș».
1937-1938: stagiune la «Teatrul Muncitoresc». Cinci roluri.
1938-1940: joacă la teatrul «Comedia»: Smerdiakov în «Frații Karamazov», dar și logodnicul în «Un băiat iubește o fată». Bătrânul Mohr în «Hoţii», dar și tânărul intrigant în «Păianjenul».
Tânărul actor Fory Etterle trece de pe o scenă pe alta, dintr-un rol în altul cu aceeași dezinvoltură, devenind cu fiecare stagiune actorul Fory Etterle, foarte aplaudatul Fory Etterle, maestrul Fory Etterle. Joacă profesorul Higgins în «Pygmalion» și pastorul în «Strigoii», unchiul Fred în «Mașina de scris» și bunicul, fiul și nepotul în «Lângă draga mea», Mortimer în «Arsenic și dantelă veche» și Trigorin în «Pescărușul», Cezar în «Cezar și Cleopatra» și Fucik în «lulius Fucik», tipograful în «Pentru fericirea poporului», bufonul în «A 12-a noapte» și omul cu șuba în «Omul cu arma», Jack melancolicul în «Cum vă place» și Hamlet, ceasornicarul în «Cui i se supune vremea» și Don Carlos și Filip în «Don Carlos», Kutuzov în «Război și pace» și Dr. Oppenheimer în «Cazul Oppenheimer», Edgar în «Dansul morții» și Monsieur Dupic în «Un fluture pe lampă».
În film, începând cu spionul în Viața învinge (1950) și sfârșind cu senatorul Varga din Conspirația și Departe de Tipperary, 30 de roluri nu mai puțin variate. Procuror în Nepoții gornistului și chiabur în Desfășurarea, diplomat în Soldați fără uniformă și escroc în Portretul unui necunoscut. Verde-Împărat în Harap Alb și părintele Potra în Străinul, etc., etc., etc..
Paralel (toată cariera lui Fory Etterle înseamnă o uriașă activitate în paralel), colaborează cu studiourile de radio și televiziune, nu numai în emisiunile de teatru la microfon, dar și recitaluri de versuri și recitaluri de muzică. Colaborează de asemeni cu Filarmonica Română la spectacolele «loana pe rug», «Grivița noastră» și «Pygmalion».
O activitate cu adevărat bogată, răsplătită nu numai cu aplauzele publicului, ci și cu Medalia Muncii (1949), Premiul de Stat (1954), Ordinul Muncii cl. III, Ordinul Muncii cl. II (1957), titlul de «Artist emerit» (1956), Ordinul «Meritul Cultural» cl. II (1967).
