Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Florin Piersic – Fişă aproape personală


     Anul, luna, ziua, locul naşterii: 1936, ianuarie, 27, Cluj. Acolo termină şi liceul, acolo obţine primul succes «de public» la serbarea de sfârşit de an cu poezia «Nebuna» de George Coşbuc. Regizoare: mama. Publicul plânge în sală. Aplauze, felicitări, părinţii întrebaţi: «De ce nu-I faceţi actor pe băiatul ăsta?» Nu se lasă impresionat de succes. Se pregăteşte cuminte pentru examenul de admitere la facultatea de medicină veterinară, pentru că doreşte să continue profesia tatălui. Dintr-o glumă (colegii îl roagă să-i facă să plângă şi pe cei din comisia lnstitutului de Artă cinematografică care tocmai se afla la Cluj) — ajunge chiar în faţa comisiei de verificare a aptitudinilor actoriceşti, condusă de Elena Negreanu. Alt public — fără mame, fără colegi, fără profesori — nu are nicio emoţie, în sală nu plânge nimeni, dar după câteva zile află din ziarul local, «Făclia», că a reuşit la probele preliminare, deci trebuie să se prezinte la Bucureşti. Nu e prea convins. Ezită. Din nou intervin colegii («du-te, măi, să avem şi noi un actor în promoţie») Se sacrifică şi se duce.
1953: dă examen de admitere cu Marietta Sadova, Ana Barcan, George Vraca, Costache Antoniu în comisie.
1953–1957: învaţă la clasa Mariettei Sadova – asistent lon Lucian – şi a lui Marcel Anghelescu – asistentă Natalia Arsene.
1957: examen de stat cu «Peer Gynt» în regia lui Dinu Cernescu şi Sylvestre din «Vicleniile lui Scapin», în regia lui David Esrig.
În 1955, primul rol de film: Boier Niculiţă din Păcat boieresc.
1957: Louis Daquin îI vede în «Peer Gynt» şi îl distribuie în rolul lui Tănase din Ciulinii Bărăganului.
1958–1959: stagiu la Teatrul din Piatra-Neamţ, împreună cu toată promoţia. Joacă: Saşa Rîbakov din «Orologiul Kremlinului » şi directorul din «Copacii mor în picioare».
1959: este angajat, prin concurs, la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe scena căruia joacă: Aleksei din «Tragedia optimistă» şi Richard Dudgeon din «Discipolul diavolului». În acelaşi an, Gopo îl distribuie în O poveste ca-n basme, în rolul ciobănaşului.
Continuă să joace pe scenă: Valerik din «A treia Patetica», Casian Rodionovici din «Ascultă-ţi inima», dar şi în film: Petre Orşa din Aproape de soare din nou cu Gopo, tânărul american din S-a furat o bombă, speakerul din Celebrul 702. În continuare, pe scenă: Malcolm, din «Macbeth» de G.B. Shaw; Val Xavier din «Orfeu în infern» Pascal şi Maxime din «Maşina de scris», Toma din «Moartea unui artist»: Făt-Frumos din «Înşir-te mărgărite». Între timp, din nou în regia lui Gopo, Prometeu în Paşi spre lună şi Harap Alb în De-aş fi Harap Alb. Dar şi prinţul Minski în Neamul Şoimăreştilor de Mircea Drăgan şi soldatul Duţu în Tunelul de Francisc Munteanu, şi Franguillon în Şapte băieţi şi-o ştrengăriţă de Bernard Borderie.
1965: este anul care marchează o cotitură în cariera lui Florin Piersic. Al. Finţi îl distribuie în «Oameni şi şoareci» (în rolul Lennie). Urmează: Rodolphe din «Vedere de pe pod», Orin din «Din jale s-a-ntrupat Electra», Karl Heinz din «Heidelbergul de-altădată». În film, regizorul sovietic Ozerov îl distribuie în Skorzeny din Eliberarea; regizorul maghiar Makk Karoly îl distribuie în rolul lui Radu din Frumoasele vacanţe; regizorul american Robert Siodmak în rolul Wittikis din Bătălia pentru Roma, iar Mircea Drăgan în rolul Sabinus în Columna.
1969: este pe scenă Prinţul Mîşkin în «Idiotul», Leonaş în «Coana Chiriţa». Eminescu în «Eminescu şi Veronica». Bernard în «Logodnicele aterizează la Paris». În film joacă Preda Buzescu în Mihai Viteazul, şi devine, pentru multă lume şi pentru multă vreme, Anghel Şaptecai în serialul Haiducii. Ultimul rol în film: George Martin din Aventuri la Marea Neagră.
În prezent, joacă Stephano în «Furtuna» şi Chance Waine în «Dulcea pasăre a tinereţii», în timp ce visează, pentru film, la Ciprian Porumbescu.
La cele de mai sus, ar trebui adăugate rolurile în emisiunile «Teatrul Ia microfon» şi cele jucate pe micul ecran. În total, încă aproximativ 25 de roluri.
     Trebuie să recunoaştem că spusele lui: «M-am împrăştiat»... corespund adevărului. Dar la urma urmelor dacă cineva are de unde împrăştia, să împrăştie...
 
(Cinema nr. 3, martie 1972)

Tags: biografie, eva sirbu, florin piersic

Comments: