Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



​Fața nevăzută a străzii pe care pășim


     Din unghiul scenaristului
     Constructorul a devenit destul de târziu erou de film. Oricum, portretul lui cinemato­grafic n-a dobândit contururile pe care le are, de pildă, în filmul românesc, chipul țăranului, al muncitorului de uzină sau intelectualului. Construcția marilor hidrocentrale din munți și de pe Dunăre a noilor orașe și cartiere de locuințe, a fabricilor și combinatelor indus­triale, a sistemelor de irigații și îmbunătățiri funciare, iar în ultimii ani Transfăgărășanul, Canalul Dunăre—Marea Neagră, și Metroul bucureștean au definitivat caractere de ine­galabilă frumusețe morală. Această lungă epopee, începută la Bumbești—Livezeni în urmă cu 40 de ani și continuată în zilele noastre pe șantierele metroului, ale Canalului Dunăre—București (recent, s-au dat în folo­sință complexul de poduri peste Dunăre la Cernavodă și Borcea și Canalul Poarta Al­bă-Midia-Năvodari) pe Râul Mare, Valea Dră­ganului, Valea Sebeșului etc. a creat legende a consumat fapte de viață de mare spectacu­lozitate și semnificații majore. Ele oferă tot atâtea subiecte de film, cu diversitatea fi­rească de tipuri umane.
     Ca reporter, i-am urmărit îndeaproape pe constructori și le-am dedicat sute de reportaje și trei cărți; „Epopeea Transfăgărășanu­lui”, „Operațiunea Metroul” și „A treia Ecluză” (Canalul Dunăre—Marea Neagra).
     Scenariul filmului Cale Iiberă l-am scris, de asemenea, ca un omagiu adus constructori­lor, încercând să reliefez portretul colectiv al celor care au dăruit Capitalei o dimensiune nouă, metroul. Eroul principal — inginerul Al. Truică întruchipează, în trăsăturile carac­terului sau, limitele fundamentale ale bărbatu­lui încercat pe șantierele țării: sobrietate, temeinicie, neînduplecare și pasiune profesională.
     Relațiile de muncă și de dragoste ale ingi­nerului cu proiectanta Laura Vasiliu, își propun să accentueze, în simbolistica filmului, ideea că metroul este creația co­mună a proiectanților și constructorilor, că el s-a născut din dragoste și se construiește prin trudă grea și eroism, adevărul etern că „fără iubire nimic nu este".
     Inspirat din realitatea palpabilă, din faptele petrecute sub fața nevăzută a străzii pe care pășim, filmul Cale liberă se dorește a fi, toto­dată, o filă din cronica vie a capitalei pe care, cu modestie și generoasa dăruire, o scriu constructorii în zilele noastre.
(Cinema nr. 12, decembrie 1987)

Tags: cale libera film, din unghiul scenaristului, nicu stan, romulus lal, scenarii de film romanesc

Comments: