Eusebiu Ștefănescu – Saltul în prim plan

     Un bărbat înalt, bine făcut, cu o lumină albastră țâșnind electric dintre genele, de obicei, abia întredeschise, un zâmbet malițios dozat și acela cu rafinată eleganță, un blond matur, care-a jucat eroi contemporani luminoși, dar și ofițeri hitleriști de tristă amintire, o largă paletă de personaje, în film ca și în teatru, mai mult la Ploiești, dar iată-l acum la Teatrul Mic: Eusebiu Ștefănescu — actor simpatic și „oarecum obișnuit”, dar care odată cu Maria și marea devine o problemă. Așa devine cineva care sare spectaculos din eșalonul secund în primul eșaIon și care pare să întrebe: „Dar nu știați? Eram aici, lângă voi... Nu v-ați dat seama?”
     Mircea Mureșan a fost cel care a înțeles asta, i-a intuit enigmatica personalitate și resursele energetice de excepție. În acest film, Eusebiu Ștefănescu are, cu personajul lui, cu viața acestuia, tocmai respirația de suflet care este a mării. A mării, cu valurile ei de dus și de-ntors, care se face gând pentru a purta vapoare. lar el, pe maI, veghind la vârsta când fantomele verii par în declin, ca niște corăbii ale unui suflet marin, privește talazurile îndepărtate ca și apropierea unei femei de neatins, când „Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat/ ca un șarpe dezarmat”, iar versurile lui Nichita Stănescu parafrazate aici par a i se potrivi acestui actor care tot de la Ploiești a venit și-a poposit un timp la mare...