Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



Ecran: „Mere roşii”


     Parcă din sufiet ţesut şi din omenesc, filmul Iui Al. Tatos învăluie discret şi natural un mare actor de cinema: Mircea Diaconu. De altfel, cred eu, Al. Tatos, Mircea Diaconu, Carmen Galin şi Cornel Ţăranu semnează cu pseudonimul colectiv Mere roşii, apoi lasă întreaga încărcătură spirituală a filmului în custodia lui Diaconu. Ce condiţii estetice se pretind unui film−portret?
     Unu: scenariu cu aplecare spre biografie — Ion Băieşu ştie să găsească amănunte semnificative, dar n-a găsit poate cheia universală a „dramatizării”.
     Doi: regizor impersonal, deci, cu adevărat cinematografic — debutantul Al. Tatos şochează şi prin dezinvoltura umanizării faptelor comune, dacă vreţi, a transformării lor în metafore de celuloid.
     Trei: cel puţin un actor care a mai citit majusculele cuvântului erou şi le-a înţeles — Diaconu, medic în Mere roşii, oferă, poate involuntar, lecţii de simplitate, prospeţime şi frumuseţe sufletească pasională. El, într-un sens foarte larg şi nu exagerat, reprezintă tot ceea ce a dat societatea noastră mai valoros pe planul împlinirii personalităţii umane: pasiune profesională, modestie, cinste, intransigenţă, luptă încăpăţânată pentru adevăr, abnegaţie, omenie.
     Patru: curajul tuturor creatorilor filmului de a „miza” pe mişcări interioare şi pe mişcări scurte, ambele nărăvaşe, greu de strunit — conflictul cu un anume negativ, nu rezolvă, nici în cazul nostru, decât aparenţele; în schimb, acele secvenţe de nostalgie singuratică, veghea la căpătâiul bolnavului, tristeţea alergătorului pe bicicletă, scenele comice până la grosier sunt adevărate pilde de mişcare interioară.
     Cinci: însuşi portretul să fie o parabolă sau un simbol care provoacă imitaţii — indiscutabil, imitaţiile esenţiale sunt şi creatoare. Or, viaţa, atitudinea, implicarea şi respiraţia tânărului medic sunt esenţiale; statutul social al unui asemenea erou este nu numai validat, ci şi transformat în ideal de viaţă.
     Şase: toţi colaboratorii, importanţi sau mai puţin importanţi, să fie profesionişti, să nu practice meseria numai „duminica”. Mere roşii, pe lângă creatorii amintiţi până acum, s-a bucurat de participarea unor actori ca Ernest Maftei, Ion Cojar, Florin Zamfirescu, Angela Stoenescu, Melania Ursu, M. Nuţescu şi a operatorului Florin Mihăilescu.
     Din suflet ţesut şi din omenie, Mere roşii a ieşit un film bun şi captivant prin ceea ce ne spune despre noi înşine.
 
(Făclia - Cluj, 2 mai 1976)

Tags: alexandru tatos, cronica de film, ion arcas, ion baiesu, mere rosii, mircea diaconu

Comments: