Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



După douăzeci de ani… din nou „Motor!”


Regizorul Dinu Tănase a început filmările la „Recviem” (titlu de lucru pentru Damen Tango). O distribuție de excepție îi reunește pe Andreea Bibiri, Maia Morgenstern, Horațiu Mălăele și Mihai Călin. La Potigrafu... în Ungaria
 
     Pe șoseaua București-Ploiești, după comuna Ciolpani, la ieșirea din comuna Potigrafu, se află o stație de benzină Petrom. Aici s-a adunat dimineața devreme echipa filmului „Recviem”, film românesc produs de Castel Film (director Vlad Păunescu), regia Dinu Tănase, după un scenariu de Radu F. Alexandru. Primele amănunte despre echipa filmului le primesc de la Velvet Moraru, care este și producător executiv. „În rolurile principale au fost distribuiți Andreea Bibiri, Horațiu Mălăele, Maia Morgenstem, Mihai Călin și Ana Ularu. Operator este debutantul în filmul de ficțiune de lungmetraj Mihai Tănase (un operator tânăr, dar experimentat în numeroase documentare sau în filme de mediumetraj). Autorul scenariului este cunoscutul scriitor și scenarist Radu F. Alexandru (autoir și el al unui film de referință din opera lui Dinu Tănase, La capătul liniei). Autorii ambianței plastice a filmului sunt Mihai Ionescu (decoruri) și Viorica Petrovici (costume). Scenograful Mihai Ionescu s-a bucurat când a fost chemat să lucreze pentru film. „Este o mare plăcere să lucrez cu Dinu Tănase. Din păcate, suntem sub presiunea timpului. Speranța este că vom pune ce avem mai bun, pentru reușita «Recviemului»“. Se va filma în București, în diverse locații și pe platourile Castel Film.
     Ziua efectivă de filmare începe însă la câțiva kilometri distanță, pe șosea, unde circulația este întreruptă ritmic cu sprijinul efectiv și generos al Poliției Române.
     Un Range Rover este pilotat de Horațiu Mălăele care se întoarce din străinătate, din luna de miere, alături de tânăra lui soție, interpretată de Andreea Bibiri.
     Mijlocul șoselei este ocupat de impunătoarea cameră Movietone 500, unde Mihai Tănase verifică atent cadrul, perspectiva, orizontul de unde trebuie să apară mașina care intră în țară din... Ungaria. De altfel, geografia virtuală este una dintre cele mai frumoase aspecte ale turnării unui film, capitol cu multiple nuanțe și interpretări. Regizorul Dinu Tănase, deși se află la un moment important al filmului său, debutul, pare destins și calm, deși sunt sigur că prima zi de filmare nu-i deloc lipsită de amintiri, emoții și o firească tensiune nervoasă.
     Îl rog pe regizor să-mi explice opțiunea pentru acest scenariu: „Este prima oară când fac un film după douăzeci de ani. Aș fi putut face multe filme, dar n-am găsit o poveste viabilă, capabilă să impresioneze potențialii spectatori, un scenariu de substanță. Nu vreau să spun prea mult despre subiect: doar atât, că este vorba despre câteva destine a căror evoluție poate emoționa, este vorba despre iubire, este vorba despre o morală implicită care poate rezona în sufletele spectatorilor din prezent”.
     După douăzeci de ani. Titlul dumasian impune un flashback. Iată ce ne spune Dinu Tănase: „În urmă cu douăzeci de ani filmam la Fieni, în gară, cu Dan Condurache și Mircea Albulescu pentru filmul La capătul liniei, poate cel mai important film al meu de până acum. Tot cu Radu F. Alexandru la scenariu. Atunci era prezentă și Ioana Crăciunescu, iar filmul a obținut importante premii la Festivalul de la Amiens”. Pauză. Se reia filmarea, fiindcă au clipit farurile mașinii conduse de Horațiu (în film Mircea). Din nou, probabil însoțiți de gândurile nu prea binevoitoare ale șoferilor grăbiți spre Ploiești, circulația se întrerupe și în câteva momente, în care toate telefoanele mobile sunt închise, se aud numai clasicele comenzi “Motor! Acțiune!”. De data aceasta filmarea a decurs bine, totuși, pentru orice siguranță, se mai trag două duble (în total au fost patru).
     Echipa își strânge aparatele și toată lumea revine la restaurantul Amnezia din România, „Falatozo” în limba maghiară (decor ad-hoc pentru a situa în acea geografie virtuală a filmului postul de graniță dintre România și Ungaria, unde cele două personaje ― Corina și Mircea ― vor avea o discuție decisivă pentru viitorul lor).
     Reiau discuția cu regizorul Dinu Tănase: „Am avut o perioadă foarte scurtă, dar intensă de pregătire, circa două săptămâni și jumătate, și voi filma timp de 23 de zile, în medie 4 minute și jumătate de film pe zi. Mă bucur că Studioul Castel Film este producător și acest film reprezintă o premieră în sensul că este primul film sută la sută românesc produs de Vlad Păunescu, care a lucrat la importante pelicule pentru cinematografii importante. Filmul este turnat în priză directă și va fi developat pe peliculă Kodak. Îmi voi urmări personajele pe străzile Bucureștiului de astăzi, în magazine. Povestea lui Radu F. Alexandru, un autentic scriitor de scenarii, sper să fie privită de spectatori în primăvară”.
     Andreea Bibiri, apreciata actriță de teatru care a obținut un bine-meritat succes pentru rolul susținut în „Căsătoria” (dar și în multe alte spectacole), îmi povestește despre aspirațiile eroinei sale: „Vrea să trăiască și să fie fericită”. Stop. Poate alte amănunte la o altă filmare. Poate e mai bine ca doar spectatorii să vadă direct pe marile ecrane destinul Corinei. Horațiu Mălăele îmi declară la rândul său: „Este un film important pentru mine. Scenariul este inteligent, plin de viață și de tensiune. Sper să fac un rol total deosebit față de ce am mai jucat până acum în film”.
     Se pregătește a doua secvență a filmului, cea din popasul de la graniță. Nu cred că reporterii sunt prea iubiți de cineaști, mai ales la începutul unui film. Totuși ar mai fi ceva de adăugat: filmul a început, contrar obiceiului, cu o filmare a debutului acțiunii. Am avut noroc. Le ținem pumnii și lui Dinu Tănase, interpreților, echipei și producătorului pentru ca filmul să ne reprezinte cu succes măcar la un mare festival internațional. Punct.
 
 
(România liberă, 9 august 2003)

Tags: calin stanculescu, damen tango, dinu tanase

Comments: