Cuvânt cu învăţătură
În ciclul dedicat marilor valori ale trecutului nostru, ne atrage atenţia această nouă lucrare originală semnată de
Slavomir Popovici. Ea este prilejuită de sărbătorirea în ţară şi în străinătate, sub egida UNESCO, a marelui cărturar care s-a jertfit, acum 260 de ani, pentru neamul său, contemporanul lui Brăncoveanu şi Cantemir — Antim Ivireanu. Ca întotdeauna, documentaristul caută date, mărturii şi documente autentice, evită locurile comune. Ne invită la investigaţie, la o înţelegere nouă a rolului şi destinului acestei personalităţi a spiritualităţii noastre. Slavomir Popovici sintetizează lapidar valorile patriotice, sociale şi morale din predicile mitropolitului, compune o cuvântare-tip care serveşte drept comentariu al filmului, în timp ce imaginea ne poartă acolo unde predicile au fost rostite, la ctitoria de pe strada Antim şi în alte lăcaşuri. Aici se păstrează inestimabile valori, obiecte de artă, dintre care unele sculptate, potrivit legendei, de însuşi Ivireanu — prezentat în comentariul filmului drept «creator al elocinţei naţionale», «făuritor de limbă literară», unul dintre «cei mai aprigi moralişti ai Ţării Romăneşti şi ai Europei de la începutul secolului al XVIII-lea».
Străvechile vestigii de la Valea-Seacă
lată, sub aparenţe modeste, un excelent documentar istoric in care întâlnim acea mult dorită îmbinare a rigorii ştiinţifice cu fantezia creatoare. Filmul este dedicat recentelor săpături arheologice de lângă Bârlad, care au dus la descoperirea, în inima Moldovei, a unei vaste aşezări a Dacilor liberi cunoscuţi sub numele de Carpi. Documentariştii ajung cu reconstituirea lor riguroasă pe teritoriul epicii şi dramei istorice. Ei demonstrează astfel nu numai vitalitatea şi originalitatea vieţii economice şi obşteşti a strămoşilor noştri din celălalt mileniu, dar şi evoluţia până în detalii a destinului localităţii descoperite. Rezultă, de pildă, că atelierele şi-au încetat brusc activitatea tocmai într-o primăvară, pentru că majoritatea coarnelor de cerb găsite sunt dintre acelea care provin prin cădere naturală la sfârşitul iernii.
Dobrogea în arta plastică
Dobrogea -«punctul cardinal al dragostei de ţară»- a atras pe mulţi dintre pictorii noştri: Luchian, Pallady, Catargi, Steriade, Ţurculescu, Marius Bunescu, Tonitza, Lucian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Petraşcu, Ciucurencu... Iată înalt justificare a documentarului de artă pe care-l semnează
Eric Nussbaum.
Diatomeee – bijuteriile naturii
«Ne-am obişnuit, când spunem natură, să ne gândim la aspectul exterior», observă
Dona Barta înainte de a porni în această nouă investigare ştiinţifică a structurilor intime ale materiei. «Tabăra» din care autoarea porneşte acest nou asalt instructiv este Delta Dunării, unde descoperă «un univers în fiecare strop de apă». Diatomeele, considerate în secolul trecut când animale, când minerale, iar mai recent cristale, sunt, de fapt, plante microscopice unicelulare, cu o carapace alcătuită din acelaşi material ca onixul, opalul sau ametistul, într-o infinitate invizibilă de forme decorative şi geometrii fantastice.
