Faza probelor este o fază foarte importantă pentru viitorul unui film. Acum se decide cine va fi eroul, acum se poate greşi fundamental sau, dimpotrivă, poţi descoperi exact personajul care-ţi trebuie şi acolo unde nu te aşteptai. Aşa cum i s-a întâmplat lui Andrei Blaier care, făcând proba unui actor pentru rolul principal, a descoperit că este mai bun pentru cel de-al doilea rol masculin din film. Aşa cum i s-a întâmplat de altfel şi lui
Gopo care, încercându-I pe Jorj Voicu pentru rolul asistentului Wagner, a descoperit în el mult căutatul Mefisto. Se caută deci, un om anume, cu anume mişcări, un anume fel de a vorbi sau de a zâmbi, de a da bună ziua, un om care să fie cât mai aproape de eroul din scenariu. Eroul de care are nevoie Blaier este un tip de băiat neliniştit, sensibil, puţin închis în el, dar fără melancolii de domnişoară, un tip direct de altfel, dominat de dorinţa de a se găsi, de a se cunoaşte, pentru ca să poată trăi conform sie-însuşi. Actorul care-l va interpreta nu are nevoie numai de talent ci şi de o structură asemănătoare lui. Probele pentru un film nu stau numai sub semnul talentului, ci şi sub acela al găsirii ca persoană fizică şi spirituală a celui ce va fi pe ecran un erou. În cazul filmului de faţă, un tânăr cu numele de Vive.
Cine va fi Vive Peter Paulhoffer…
Dan Nuţu… sau poate
Emil Hossu, deşi Blaier îl găseşte mai potrivit pentru Romache.
