Un bloc ca oricare altul, dintr-un oraş ca oricare altul din zilele noastre. Oameni obişnuiţi cu mai micile sau mai marile lor probleme domestice. Aceasta este substanţa celui de al treilea lungmetraj (după Pescuit sportiv şi Din dragoste cu cele mai bune intenţii) realizat de Adrian Sitaru.
Domestic este o comedie puţin grotescă, puţin absurdă, câteodată dramatică şi foarte adevărată. Aparatul de filmat trece dintr-un apartament în altul descoperind personajele în intimitatea lor familială care, la un moment dat, se externalizează devenind problema întregului bloc. Această mică comunitate devine un eşantion al societăţii noastre actuale la nivelul clasei de mijloc. Domnul Lazăr (Adrian Titieni), profesor şi preşedinte de bloc, este autoritatea intelectuală. Domnul Mihăeş (Gheorghe Ifrim) este sfertodoctul care are păreri despre tot şi toate, cu predilecţie pentru temele ştiinţifico-fantastice. Toni (Sergiu Costache) este băiatul bun la care ceilalţi apelează când au de rezolvat o problemă. Fiecare cu familia lui sau cu partenera lui de viaţă. Dar liantul poveştilor lor nu este doar spaţiul comun în care trăiesc ci şi relaţia lor cu animalele. Găina, iepurele, porumbelul, câinele, pisica sunt exemplarele necuvântătoare cu care omul trebuie să relaţioneze sub o formă sau alta şi care intervin în viaţa de familie, generând stări emoţionale şi chiar conflicte. De aici şi întrebările cele mai curente. Ce înseamnă să fii iubitor de animale? Cum trebuie învăţaţi copiii să se comporte cu ele? Poate alina un animal suferinţa unui om marcat de o dramă puternică? Cum să ne învingem idiosincraziile generate de nişte realităţi – animalul lasă păr, face mizerie, are mirosul lui specific? Cum se împacă iubirea de animale cu specificul omnivor al omului? Domestic atinge toate aceste teme fără să dea neapărat un răspuns şi fără să devină didactic. Până la urmă rolul animalelor în acest film este de a pune în evidenţă caractere umane.
Adrian Sitaru se dovedeşte a fi un fin observator a tot ceea ce îl înconjoară. Transpunerea unor experienţe personale o face cu o anume detaşare amuzată, dar şi cu o anume înţelegere plină de tandreţe. El îşi iubeşte personajele deşi, poate cu o singură excepţie (Toni), ele nu sunt întotdeauna simpatice sau ataşante.
Cu câţiva ani în urmă, Sitaru a făcut două scurtmetraje pe aceeasi temă a relaţiei om-animal – Colivia şi Lord – care pot fi considerate un fel de exerciţii în aşteptarea acestui lugmetraj în care subiectul din Colivia este reluat aproape integral, iar personajul principal din Lord are oarecari tangenţe cu Toni. Şi nu numai pentru că e jucat de acelaşi interpret.
De remarcat modul impecabil în care Sitaru lucrează cu actorii şi felul în care şi-i fidelizează. Sergiu Costache, pe care l-a descoperit pe când era elev şi l-a distribuit în scurtmetrajul Valuri, este prezent aproape în toate filmele sale scurte şi lungi. La fel şi Adrian Titieni. Ioana Flora revine în Domestic după rolul din Pescuit sportiv, iar Nataşa Raab şi Marian Râlea după cele din filmul Din dragoste cu cele mai bune intenţii. După personajul savuros al colegei de salon jucat în Din dragoste…, Gabriela Popescu acceptă să aibă aici o simplă apariţie. În jurul regizorului s-a creat astfel o familie de actori impecabili care îl urmează de la un film la altul indiferent de importanţa rolului şi pe care ne bucurăm să-i revedem de fiecare dată.