Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



Comedia populară sau A doua cădere a Constantinopolului


     Deşi multe filme româneşti aşteaptă dialogul cu publicul (Trahir, E pericoloso sporgersi etc), onoarea deschiderii anului cinematografic a revenit comediei lui Mircea Mureşan - A doua cădere a Constantinopolului (scenariul aparţine lui Octavian Sava; vă mai amintiţi Post restant sau Doi băieţi ca pâinea caldă?).
       Divertisment cinematografic de factură revuistică, cu o structură similară precedentei producţii semnate de acelaşi regizor (Miss Litoral), A doua cădere... beneficiază de o naraţiune mai bine închegată în jurul unor personaje situate într-o descendenţă caragialiană. Nu lipsesc rolurile duble, travestiurile, confuziile, adresele ironice (ale noilor Mitici şi Ziţe) sau doar săgeţile încărcate cu o satiră prelucrată vizând trecutul, pre­zentul şi, de ce nu, viitorul. Atu-ul prin­cipal al filmului constă în prezenţa pe generic a unor cunoscuţi comici de talia Stelei Popescu, alături de care evolu­ează Alexandru Arşinel, Jean Constantin (eterna pată de culoare a comediei ci­nematografice româneşti) şi Dem Ră­dulescu. Mai mult sau mai puţin credi­bile, mai mult sau mai puţin comice, uneori frizând chiar vulgaritatea şi kit­schul (dansul din barul turcesc), cu pe­ripeţii orchestrate ca momente independente de satiră şi umor, dar şi cu al­tele alăturate cu nonşalantă absurdului (fără a fi prin aceasta şi comice), cu evidente lipituri (toată aventura petre­cută efectiv la Constantinopol), filmul rămâne în ansamblu un produs cinema­tografic care evită indiferenţa prin cu­rajul manifestat de producătorii inde­pendenţi, care şi-au riscat milioanele într-un domeniu al incertitudinilor. Lan­sat cu o importantă logistică publicitară, A doua cădere a Constantinopolului a fost produs de firmele DISIM CON­PRO, ALDACO şi ASTRA 22, fiind al 4-lea film care nu beneficiază de subven­ţiile statului (după Şobolanii roşii, Unde fugi, maestre? şi Cel mai iubit dintre pământeni). Mircea Mureşan, care este un adept al cererii şi ofertei şi care cu Miss Litoral a dovedit că este un regizor care recuperează investiţiile, s-a orien­tat pe genul cel mai bine prizat de pu­blicul nostru, aflat sub bombardamentul de titluri americane care asaltează piaţa. Cu o garnitură de interpreţi populari, chiar şi cu doi tineri en vogue, pentru a răspunde preferinţelor unei importante categorii de vârstă (Loredana Groza, tot atât de bună ca şi Anca Ţurcaşiu în Miss Litoral şi Aurelian Temişan, mai convingător atunci când uită a se juca pe sine), cu un scenarist recunoscut pentru antecedentele sale în domeniu, Mircea Mureşan pare a fi găsit reţeta succesului, chiar dacă schimbarea de registru nu-i asigură neapărat şi intrarea în istorie. În fond, autorii n-au dorit decât să ne facă să nu uităm că „suntem născuţi pentru a râde". Şi mulţi dintre cei care au uitat intră probabil la cinematograf, unde rulează A doua cădere.... Îşi vor aminti poate să râdă, dar la ieşire vor uita, pro­babil, filmul.

 
(România Liberă, 14 ianuarie 1994)

Tags: a doua cadere a constantinopolului, calin stanculescu, cronica de film, mircea muresan

Comments: