„Peștele cu aripi” este o colecție de proze scurte, în care societatea autohtonă și contemporană este scrutată din cele mai neutre unghiuri cu putință. Totul se întâmplă în interiorul unui algoritm social și psihologic care pare, pe de o parte, bine-cunoscut, însă care reușește mereu să surprindă prin soluțiile inedite de final sau prin reciclarea ingenioasă, prin transformarea aproape incredibilă în athanor-ul prozastic, a unor prejudecăți și tabuuri. Directețea discursului vine să întărească sentimentul de care este spulberat, proză cu proză, în momentele în care
Răsvan Popescu apasă pedala inefabilului. Fiecare dintre aceste povestiri este un scurtmetraj în sine, experiența autorului în domeniul scenaristicii spunându-și cuvântul, însă ceea ce face aceste narațiuni să fie cu adevărat speciale, dincolo de teme și personaje, este capacitatea autorului de a lăsa finalurile deschise, de a găsi mereu portița optimă prin care, deși un ciclu se încheie, nimic nu se termină, totul se continuă, se prelungește în mintea cititorului și de acolo în viața comună.
Două pelicule sunt inspirate de povestiri care se regăsesc în acest volum:
Noro (regia
Radu Gabrea) și
Război în bucătărie (regia
Marius Theodor Barna).
