Ultima și din păcate cea din urmă creație a lui Alexandru Tatos Cine are dreptate?, terminată la finele anului trecut, reprezintă un important eveniment cinematografic, constituind apogeul unei cariere brusc întrerupte.
Debutând strălucit în 1976 cu Mere roșii, film ce a obținut trei premii internaționale, socotit (alături de Mircea Daneliuc, Dan Pița) ca aparținând „noului val” românesc, Alexandru Tatos face prin filmele sale (Rătăcire, Secvențe, Întunecare) dovada unui creator de o înaltă ținută morală și artistică.
Confruntându-se în toată perioada sa de creație cu nesfârșitele opreliști ale cenzurii, fiind un dușman aprig al compromisului, intrând nu de puține ori în conflict cu autoritățile, etichetat de acestea ca „incomod” Tatos rămâne una din puternicele personalități ale cinematografului românesc. Plecând de la o poveste scrisă de Paul Everac „Ancheta”, în Cine are dreptate?, autorul clădește o lume desprinsă din cruntele realități ale vechiului regim, în care personajele suferă de solitudine și izolare, ca un ultim refugiu în fața unei societăți sufocată de corupție și ipocrizie.
Filmul se distinge prin franchețea și naturalețea soluțiilor cinematografice, prin căldura umană care colorează o realitate ușor de recunoscut, impunând o atmosferă de adevăr și credibilitate, ce îmbină armonios imagini simple dar semnificative, constituind totodată o viziune tragică asupra condiției cuplului într-un regim totalitar.
Distribuția pe care Tatos a ales-o, nu fără obstacole, luptând cu mentalități ce n-aveau nimic comun cu cea de a 7-a artă, sporește considerabil virtuțile filmului.
Remarcăm în special partitura de excepție a Oanei Pellea care domină întregul curs al filmului dând viață unui personaj încărcat de violență și tandrețe, emanând o „răceală” plină de ironie și umor, reușind prin dinamica expresivității sale să mărească tensiunea interioară a scenariului. Înzestrată nu numai cu talent nativ ci și cu o puternică voință de a-și perfecționa arta și tehnica interpretativă, Oana Pellea face în rolul Lidiei Dumitru o creație cu reale valențe artistice.
Creat în urma prohibiției valorilor autentice, filmul este așadar o denunțare a realității și un avertisment de speranță, izvorât din conflictul dintre constrângere și libertate, dintre intoleranță și spiritul liberal.