Interpreți și roluri
Se țin, uneori, etichetele, de un actor ca râia de om sănătos. Deunăzi, mai citeam, încă, vreo câteva cuvinte uitate în pagina despre
Emil Hossu și al său „farmec de june prim”. Fără să contest existența șarmului, îmi îngădui să-I văd venind din alta parte și anume — tocmai din inteligența cu care purtătorul lui s-a despărțit de mai multa vreme, de așa numiții „juni primi” care, la drept vorbind, erau mai degrabă niște cuceritori băieți buni. Printre multele ipostaze ale destinului actoricesc se afla și aceea a interpretului care nu că nu are a se teme de pierderea — fatală, cu trecerea anilor — unor atu-uri, ci trebuie să și le umbrească, cu bună știință. Candoarea, seninătatea de pe chipul adolescentin al lui Emil Hossu, cel de acum câțiva ani, trimiteau câteva semne de întrebare către momentul de răscruce al despărțirii de o anumită vârstă. Legile filmului sunt aspre, duritatea maturității nu este fotogenică prin ea însăși. Probabil ca acest adevăr I-a știut, mai bine decât noi, chiar Hossu, care și-a sfidat discret dar tenace, tiparul hărăzit. Pentru cine i-a urmărit evoluția, partitura lui Truică din
Cale liberă nu este o surpriză, ci o încununare. O elegantă bunăcuviință a prezenței, o ironie plăcut complice nu sunt cuceririle de ultimă ora ale interpretului, dar rolul de acum i-a permis să le desfășoare pe o suprafață mai mare, să le nuanțeze și, mai ales, să adauge. la toate acestea, un dramatism din cea mai curată substanță. Când, în secvența dezamorsării bombei, eroul se urcă în cabina, în locul unui tânăr — „are cu douăzeci de ani mai puțin decât mine”, spune — și încremenește, pur și simplu, cu mâna pe volan. Într-un cadru de o intensă emoție actorul triumfă asupra celor aproape douăzeci de ani pe care i-a lăsat în urma.
Partenera sa,
Enikö Szilágyi-Dumitrescu nu a avut atâta răbdare. Nu a luat-o încetul cu încetul. A hotărât să curme cu o anumită imagine. cea a frumuseții eclatante, și a făcut tot ce i-a stat cu putință: o coafură neavantajoasă s-ar zice, veștminte mai mult de protecție și, îndeosebi, un teribil avânt în bătaia celor mai nefavorabile unghiuri ale aparatului de filmat. Cândva, pe la 28 de ani, și Sophia Loren, cea din
Ciociara, s-a străduit să-și întunece spectacolul propriei frumuseți, pentru a ne lăsa să descoperim, mai mult decât oricând actrița. Nu sunt sigură că o Eniko Szilagyi-Dumitrescu așa cum o știam noi, neocrotită de modestia și cenușiul în care s-a drapat, ne-ar fi transmis mai puțin umanitatea personajului sau căldura și, în ultimă instanță, fragilitatea eroinei. Oricum, momentul demonstrației a fost bine ales; în cuplu cu Emil Hossu, vedeta întreține o adevărată greu de tăgăduit conspirație a talentelor.
