La cinematograful Scala din centrul Capitalei, a avut loc, premiera filmului artistic Binecuvântată fii, închisoare!, ultima realizare cinematografică a prestigiosului regizor Nicolae Mărgineanu. Noul său film porneşte de la cartea de memorii cu acelaşi titlu (inspirat de Soljeniţîn), despre anii de detenţie comunistă, scrisă de Nicole Valery-Grossu, şi a fost realizat la ideea şi cu susţinerea scriitorului Sergiu Grossu, soţul nepoatei şi secretarei lui Iuliu Maniu. Puţină lume ştie că pelicula a fost prezentată în avanpremieră, încă din luna iulie a.c., în faţa tinerilor istorici aflaţi la Şcoala de vară de la Sighetu Marmaţiei, organizată anual de Fundaţia Academia Civică, şi a fost vizionat de personalităţi importante venite la Simpozionul „Memorialul Sighet”, între care istoricul francez Stephane Courtois (coordonatorul volumului „Cartea neagră a comunismului”), disidentul rus Vladimir Bukovsky (autorul impresionantului volum „Judecată la Moscova”) ş.a.
Aceste precizări aparţin scriitorului Romulus Rusan, care a deschis ceremonia premierei de la Scala, în faţa unei săli pline (…). Nu se poate omite însă faptul semnificativ că de la premiera acestui film dedicat rezistenţei anticomuniste prin credinţă au lipsit reprezentanţii Puterii actuale şi, desigur, cei ai Bisericilor creştine, tocmai cei care ar trebui să fie primii interesaţi de asemenea lecţii vii ale istoriei şi artei. Premiera de la Scala a avut loc, în schimb, în prezenţa scriitorului Sergiu Grossu, venit de la Paris, fost deţinut politic, ca şi soţia sa, în preajma căruia regizorul Nicolae Mărgineanu şi-a prezentat admirabila echipă de actori şi colaboratori cu care a realizat filmul (Maria Ploae, în rolul principal).
Pelicula Binecuvântată fii, închisoare! este primul film artistic de lungmetraj cu subiect religios realizat în România, nu de vreun cult, fundaţie sau asociaţie religioasă, ci de întâlnirea a cel puţin patru conştiinţe creştine: Nicole Valery-Grossu, autoarea volumului de memorii (cu câteva ediţii succesive în Franţa), scriitorul Sergiu Grossu (autorul teribilului volum „Calvarul României Creştine”, apărut înainte de 1989, la Paris), regizorul Nicolae Mărgineanu şi actriţa Maria Ploae, soţia regizorului. Mai pe scurt, acest film cutremurător a fost posibil datorită întâlnirii destinelor a două familii de artişti creştini, care au cunoscut pe propriile lor destine persecuţia comunistă (tatăl regizorului a făcut 16 ani de detenţie) şi supravieţuirea prin credinţa salvatoare în Dumnezeu.
Binecuvântată fii, închisoare! nu e nicidecum un film politic. Tema rezistenţei anticomuniste rămâne în subsidiar, în relaţie cu cea a rezistenţei prin credinţă în catacombele tuturor epocilor istorice sumbre, până la întunecatul ev comunist contemporan. Dragostea pentru aproapele torţionar, sacrificiul pentru celelalte condamnate, frângerea pâinii pentru surorile de suferinţă, salvarea unei Biblii cu preţul torturii şi al carcerei, nenumărate alte scene din închisorile prin care a trecut eroina, până la spaţiile apocaliptice ale Canalului Dunăre-Marea Neagră, culminând cu imnul pascal „Cristos a înviat din morţi” cântat de un întreg penitenciar de femei, condamnate politic fără nici o vină, trimit la generalitatea ideii de Jertfă şi Înviere din toate catacombele lumii în care au fost persecutaţi creştinii, din primele secole de după Cristos până la martirii, cu nimic mai prejos, din temniţele comuniste. În acest sens, filmul lui Nicolae Mărgineanu pune alături ortodocşi, catolici, protestanţi (personajul Sabina din film este soţia reală a pastorului Richard Wurmbrandt, eroic mărturisitor creştin), pe linia ideii lui Sergiu Grossu, din „Calvarul României Creștine”. Dumnezeu cel viu și adevărat e mai presus de limitele stricte ale confesionalismului, credinţa vocaţională solidarizează conştiinţele peste turlele despărţite ale Bisericilor.
Nefiind un produs eclesial propagandistic, ci creaţia de valoare a unor conştiinţe creştine autentice, filmul Binecuvântată fii, închisoare! poate fi alăturat altor pelicule cunoscute ale lumii, cu tematică religioasă, fără nici un complex. În România şi în întreg spaţiul Estului fost comunist, creaţia lui Nicolae Mărgineanu ar trebui proiectată în Facultăţile de Teologie şi în seminarii (indiferent de confesiune), în licee şi şcoli generale, în mari spaţii publice. Cutremurătoarele experienţe ale eroinei şi întruparea de Crist feminin a actriţei Maria Ploae fac o lucrare misionară mai eficientă decât predicile a o mie de preoţi făra har, cu destinele mai prejos de cuvintele lor. În acest sens, generaţia tânără ar trebui să vină în sălile de cinematograf unde va rula filmul Binecuvântată fii, închisoare! ca în nişte biserici vii ale lumii creştine de mâine. Iar pentru preoţii şi ierarhii care au colaborat cu ocupantul comunist ateu, vizionarea filmului şi asumarea experienţei cristice a personajului principal ar putea fi un bun prilej, cât de târziu, pentru pocăinţă publică.
