Cum îşi văd personajele trei dintre interpreţi
Gheorghe Dinică: Nu ştiu ce o să iasă. N-am văzut niciun cadru măcar, doar câteva poze. Am filmat în necunoştinţă de cauză, dar mi-a promis
Blaier că o să facă un prim montaj şi atunci... Mai aşteptaţi puţin! Vreau să vă spun părerea mea ca actor, şi nu doar impresii de la lectura scenariului.
Ilarion Ciobanu: Pentru mine Terente este o bucurie pentru că încă mai mă mişc, că mă aflu în faţa aparatului, că-I aud, aud comenzile...
Scenariul e interesant. Cred că va fi un film cu succes la public. M-aş bucura pentru că e o distribuţie tânără şi e bine când calci cu dreptul în orice profesie!
Colaborarea mea cu Andrei durează de mult. Deci nimic nou, ne înţelegem fără să ne vorbim.
Despre rolul meu? Nu e un personaj! Sunt doar un bătrăn bandit înrăit...
Mircea Rusu: Scenariul mi s-a dezvăluit ca o lectură palpitantă, incitantă, condimentată cu acel iz de Dunăre pe care numai
Fănuş Neagu ştie să-I redea pentru că i-a trecut prin suflet şi trup.
Când am filmat la Brăila, am auzit o mulţime de alte poveşti cu acest Terente despre care practic nu prea ştim nimic pentru că legenda a păstrat doar o infimă parte din ceea ce făcea charisma acestui veritabil erou în care lumea credea, considerândul cu adevărat un răzvrătit împotriva legiuitorilor vremii.
Eu am un rol mic: sunt comisarul de care-I caută pe Terente şi care, până la urmă, va fi ucis de către Terente! Încă n-am filmat scena — se va produce peste câteva săptămâni. S-a aşteptat zăpada! Zăpada a venit. S-au mai aşteptat şi nişte bani. Se zice că ar fi venit şi banii. De la început mi-am propus să-I fac pe acest comisar mai puţin gomos, mai puţin rigid şi mult mai alunecos. Într-un cuvânt: mai uman. Ceea ce nu înseamnă neapărat mai omenos!
Domnul Blaier — care-i o minune de regizor! — a fost extrem de receptiv la tot ceea ce i-am propus aşa că m-am simtit mai liber decât la alte colaborări cu regizori mai refractari! N-am mai avut senzaţia că nu-s decât o marionetă mutată când într-un colţ, când în altul al cadrului. Tot ce am filmat mi s-a părut viu, respirând veridicitate. De altfel s-a şi râs la... cadru deschis. A fost un pic ca la teatru.
Apropo de teatru, repet acum la Naţional împreună cu Sandu Bindea „Emigranţii” de Mrozek în regia lui
Mircea Diaconu. Unii se îndoiesc foarte mult, alţii se miră. Unii sunt surprinşi de regie, alţii de distribuţie. Pentru că ne-am inversat emploiurile!
