Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



Asistenta ideală


Nu cu ea — e prea modestă — ci cu regizorii pe care îi asistă, e mai bine să discuţi despre Edith.
„E genială” ţi-ar spune Pintilie, „Îţi ghiceşte toate intenţiile!”
„E gentilă şi omniprezentă”, ţi-ar spune Colpi.
„E conştiinciozitatea însăşi”, ţi-ar spune lacob.
„Dacă regizorul îţi dă, mână liberă, are încredere în tine, îţi uşurează şi ţie, dar mai ales lui, situaţia”.
— La noi se pierde multă vreme pe platou. De ce?
— Poate pentru că asistentuI nu ştie exact ce are de făcut. Lucrând la coproducţii am aflat cu precizie matematică ce-i revine fiecăruia: secretarei de platou, asistentului, secundului.
— Ai trecut prin toate fazele, îmi pare…
— Am intrat ca script-girl la Moara cu noroc. După şapte filme am început să fac asistenţă şi în ultimii ani lucrez ca regizor secund. La început mă interesa mai mult partea tehnică a meseriei (rigiditatea legilor montajului, racorduri care azi, în filmul modern, nu mai contează). De la Iliu am deprins atunci acea meticulozitate şi rigoare în organizare, esenţială pentru munca noastră. După Valurile Dunării a început să mă pasioneze munca cu actorul: atenţia migăloasă pe care trebuie s-o acorzi fiecărui gest, intonaţie, astfel ca sentimentul să se poată „lega” firesc în montaj, intensitatea să crească, în ciuda filmărilor necronologice. La Reconstituirea trebuia să racordăm într-un timp foarte scurt — numai în cele două ore în care evoluează acţiunea — sentimente foarte diverse filmate la ore diferite şi pe vreme diferită. Trebuia să căutăm să epuizăm — pe cât posibil — un sentiment pe un nor sau pe o înseninare. Alteori, la filmele de epocă eşti solicitat în special de problemele de machiaj: încă din stadiul probelor trebuie să găseşti actori care să semene, să poată semăna, machiaţi, cu personalităţi celebre. La Darclée, mă bucur că lacob a ţinut seama la alcătuirea distribuţiei foarte complicate şi de sugestiile mele. La asemenea gen de film cea mai importantă perioadă a fost pregătirea, în care intrau şi exerciţiile muzicale ale actorilor sau play-back-urile.
— Ai putea să ne rezumi în ce ar consta secretul unei bune asistente?
— Nu ştiu, poate în tact şi în puterea de a înţelege personalitatea regizorului, a metodei lui de lucru. Aşa încât să-i vii cât mai mult în întâmpinare.
 
(Cinema nr. 11, noiembrie 1970)

Tags: alice manoiu, edith mandel, interviu, portret

Comments: