Ziua, luna, anul, locul naşterii: 7 aprilie 1931, Băileşti-Dolj — Jiul de Jos (a nu se confunda cu Gorj, Jiul de Sus ). Urmează şcoala medie electrotehnică din Craiova, drept care începe prin a fi: «tehnician în calcul şi construcţii de aparate de înaltă şi joasă tensiune». Lucra la uzina electrică din Timişoara, când a descoperit un afiş care anunţa ultima zi a examenelor preliminare la Institutul de Cinematografie. A intrat să se intereseze de soarta unei prietene care dăduse examen la actorie Nu se ştie de ce — Amza Pellea pretinde că din plictiseală — membrii comisiei au început să-i pună întrebări şi i-au dat chiar şi un exerciţiu de actorie. Pe urmă i-au cerut adresa. Peste un timp a fost anunţat că a reuşit la examenul preliminar, drept care trebuie să se prezinte la Bucureşti pentru examenul final. S-a prezentat cu intenţia să urmeze regia de film. Comisia l-a propus pentru actorie. Actorie nu vroia el. Avea 21 de ani şi era foarte timid. Probabil că tot din timiditate s-a supus hotărârii comisiei. În institut l-a avut profesor pe Mihai Popescu, omul care l-a marcat pe viaţă.
În 1954, Mircea Dragan îi da rolul lui Neica Stamate din filmul său În vreme de război.
În 1956, interpretează Lae Cordovan, în «Cordovanii», în regia lui Constantin Neagu. Şi tot pe atunci începe seria voievozilor, cu tatăl Blancăi în filmul lui Mihai lacob Blanca.
Între 1956−1959 joacă pe scena Teatrului Naţional din Craiova, peste 30 de roluri, din care 25 principale. Cele mai importante, începând cu debutul: Hlemnikov — în «O chestiune personală» de Simonov; Jack Walting — în «Bumburry» de Oscar Wilde; Farfuridi — în «O scrisoare pierdută» de Caragiale; Horaţiu — în «Hamlet» de Shakespeare; Esteban — în «Fântâna turmelor» de Federico Garcia Lorca; Otto Katz — în «Sveik» de Hasek; Bepe Gură-cască — în «Gâlcevile din Chioggia» de Carlo Goldoni.
În 1959 se întoarce în Bucureşti pe scena teatrului Constantin Nottara, unde joacă: Ailincii — în «Secunda 28» de Dorel Dorian; Wilhelm de Orania — în «Egmont» de Goethe — rol care-i aduce un premiu de interpretare.
În aceeaşi perioadă îşi începe şi cariera de actor de film cu Adam Adam, în Setea — regizor Mircea Drăgan.
Din 1960 joacă pe scena Teatrului de comedie şi devine, rând pe rând: Directorul închisorii din Alcatraz — în «Celebrul 702» de Al. Mirodan; Căpcăunul — în «Umbra» de Schwartz; Comisarul — în «Capul de răţoi» de Gh. Ciprian; Horaţiu — în «Şeful sectorului suflete» de Al. Mirodan; Profesorul de scrimă — în «Burghezul gentilom» de Moliére; Platonov — în «Un Hamlet de provincie» de Cehov; Basarab I — în «Croitorii cei mari din Valahia» de Al. Popescu; Inginerul Mirău — în «Nic-Nic» de Anca Bîrsan şi Gh. Pabco; Tata Noe — în «Arca Bunei-Speranţe» de I.D. Sîrbu.
Între timp continuă să facă film: Căpitanul Gârbea în Tudor — regizor Lucian Bratu; Simion Bîrnoavă în Neamul Şoimăreştilor — regizor Mircea Drăgan; Căpitanul în Răscoala — regizor Mircea Mureşan; Sîrbu în Haiducii — regizor Dinu Cocea; Simion în Camera Albă — regizor Virgil Calotescu; Decebal în Dacii — regizor Sergiu Nicolaescu; Plăieş în Războiul domniţelor — regizor Virgil Calotescu; Decebal în Columna de Mircea Drăgan; Mihai Viteazul în Mihai Viteazul — regizor Sergiu Nicolaescu.
15 ani de carieră începută absolut din întâmplare, roluri pe cât de multe pe atât de diferite în teatru, roluri mai puţine şi mai puţin diferite în film.
Vorba lui: «M-am suit pe cal la Tudor şi de atunci nu m-am mai dat jos decât foarte rar».
Prima coborâre mai substanţială, se numeşte Petre Petrescu, în filmul lui Manole Marcus, Puterea, rol pe care tocmai l-a terminat.
