Cronica animaţiei
Asociindu-se curentului poetic al animaţiei noastre,
lon Truică se impune prin amprenta inconfundabilă a stilului. Rafinamentul culorilor, graţia siluetelor şi lentoarea ritmului sunt elemente fundamentale ale «scriiturii» sale, părând a contrazice specificul dinamic al genului. Preocupat mai putin de mişcarea exterioară a liniilor, el mizează pe tensiunea compoziţiei fiecărui cadru, pe puterea de sugestie a atitudinilor contorsionate. Personajele filmelor sale au gesturi hieratice şi codificate ce participă la conturarea sensurilor unei naraţiuni simbolice. Stilizarea desenului şi a dramaturgiei se alătură unei preferinţe tematice de un «livresc» aparte. Referinţele la mituri sau motive şi personaje literare cunoscute apar constant în filmele sale. Legenda meşterului Manole este interpretată în
Marea zidire, figura lui Don Quijotte este evocată în
Hidalgo, iar lumea basmelor lui Anderson este omagiată în
Carnavalul. «Citirea» devine la lon Truică un gest pios, respectul pentru autorii aleşi nu îngaduie lecturi demitizante. Atenţia autorulul se îndreaptă înspre actualizarea sensurilor literare cunoscute prin viziuni plastice moderne.
Constanta tendinţă de ecranizare descinde din aspiraţia de sintetizare a sensurilor majore ale operelor alese şi din dorinţa de a folosi mijloacele eliptice ale genului în sensul comunicării eficiente a celor mai preţioase idei. Momentul de maxima împlinire în acest sens este
Marea zidire, unde scenografia este încorporată în mod strălucit dramaturgiei. Acest film este de altfel şi cea mai reuşită încercare a autorului de recreare a unui univers literar, în sensul transmiterii adevaratelor lui înţelesuri prin mijloacele altui grai. Imaginile comunică tragismul condiţiei artistului, capacitatea lui de sacrificiu pentru nevoia de frumuseţe a oamenilor. Destinul creatorului este o temă ce inspiră mai toate filmele lui lon Truică. Traduceri ale operei poetice a lui Nichita Stănescu,
Remember şi
Farul, vizează aceeaşi idee a «arderii» pentru iluminarea celorlalţi. Lucrând în prezent la ecranizarea povestirii
Prinţul fericit de Oscar Wilde, regizorul se dovedeşte consecvent preocupărilor sale. Tălmăcirea sa în imagini va încerca să evidenţieze condiţia artistului, să exprime simbolic sacrificiul său. Constanţa tematică l-a ajutat pe lon Truică să-şi perfecţioneze mijloacele. Siluetele prelungi, gesturile tremurătoare şi fundalul de culori melancolice au devenit elemente ale imaginii filmelor lui.
Cel mai important exemplu este, desigur,
Furtuna, omagiu al martirizaţilor răsculaţi Horia, Cloşca şi Crişan. În acest film, linia chipurilor devine mai colţuroasa, gesturile capătă vigoare iar povestirea în imagini devine mai tensionată. Îmbogaţindu-şi experienţele de acest fel, lon Truică are şansa de a-şi intensifica mesajele generoase şi de a pune şi mai eficient în valoare alura inconfundabilă a plasticii sale.
