Pușcăriașul Paraschiv zis „Lamă” (Gheorghe Dinică), are la activul lui mulți și grei ani de detenție. Acum, el se află din nou la închisoare, dar are o misiune specială: trebuie să-l omoare pe tânărul Literă (Florian Ghimpu), martor involuntar al unei întâmplări petrecute în timpul Revoluției din '89 și pe care, acum, anumite persoane „sus-puse” vor s-o facă uitată.
Indiscutabil, Andrei Blaier este semnatarul unor pelicule de referință din istoria filmului românesc, cum ar fi Ilustrate cu flori de câmp (1974) și Prin cenușa imperiului (1975). Dar, tot indiscutabil este și faptul că, mai ales, după '89 cineastul a dat rateuri după rateuri, complăcându-se în a trata cu un gust (mai mult decât) îndoielnic subiecte picante, de un senzațional ieftin și vulgar (vezi Crucea de piatră, Terente, regele bălților), lipsite de motivație și substanță ideatică, de adevăr uman și artistic, și rudimentar povestite cinematografic. Este deprimant un film ca Dulcea saună a morții - cu o poveste trasă de păr și incoerent spusă, cu personaje de Grand Guignol și/sau de telenovele - și unde totul miroase a mucava și a platou. Poate că, din respect pentru public, acest film n-ar fi trebuit să vadă lumina ecranului - chiar dacă, din rațiuni clientelare, el a câștigat un credit CNC și, desigur, banii din bugetul statului, trebuie într-un fel, decontați.
