Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



​„Acasă”, al nostru spațiu de suflet


     Familia, personaj principal al filmelor noastre
     Avionul începe să tune și se desprinde șuierând de pistă, împins de jeturile de foc, spre înălțimi. Aeroportul rămâne în urmă, oază a civilizației moderne, clipind des din ochii aprinși ai miilor de reflectoare. Un ultim tur și, punct terminus: București. Mulțumim în gând gazdelor pentru amabilita­tea cu care am fost primiți și, așezați în foto­liile odihnitoare, ne sedimentăm impresiile. Moscova sau Paris, Budapesta sau Sofia, însorită Anatolie, Belgrad sau Viena — străi­nătatea te atrage, te interesează; vezi lucruri noi, cutreieri muzee, cunoști oameni, obiceiuri, realizezi comparații. Oricât ai fi însă de prins, oricâte ai vedea, oricât de frumoase au fost locurile pe unde te-au purtat pașii, seara cazi într-o stare de nostalgie, te cuprinde do­rul de „acasă”, legătura ta cu cei dragi rămâ­nând, întotdeauna, pe prim plan. De-acolo, „de acasă” pornesc visele, sentimentele, nădej­dile noastre, bucuriile, tot ce poate da contur ființei umane.
     De departe, dintre străini, simt că acasă este locul spre care tânjește întreaga mea ființă și unde doresc, din toată inima, să mă-ntorc, și de cum am pășit pragul țării — pentru ca hotarul de țară trece prin inimi — acolo, la mii de metri înălțime, tresare în mine ceva intim și măreț, mândria că aici am un loc care se cheamă „al nostru”, „al meu și-al familiei mele” — un loc unde soarele este „cel mai luminos”, atmosfera „cea mai caldă”, poartă „cea mai primitoare”. Adică, „acasă”, când ne adunăm seara după truda zilei, depănăm cele mai frumoase gânduri, se fac planuri pentru ziua de mâine, se descurcă treburile încâlcite de peste zi.
„Acasă” spațiul nostru de suflet, suprema iubire, matca fabuloasă în care ne regăsim, liniștea, împlinirea care rodește în noi o pu­ternică stare de emulație și efervescență, un impetuos elan, implicare la trăirea de spirit a cetății; „acasă” leagăn și statornicie, reazim la greu, rampă de lansare a celor mai în­drăznețe gânduri, certitudinea devenirii și îm­plinirii viitoare.
     „Acasă” — masa întinsă, spațiul străbătut de fiorul sincerității, de căldură iradiantă a simțirii, izvor de impulsuri, de avânturi, atelier în care se forțează la cele mai înalte tempera­turi, vorbe tandre, calde, iubiri nepieritoare, convingeri înalte, expresia cea mai completă a năzuinței basmelor noastre „Tinerețe fără bătrânețe, viața fără de moarte”.
     „Acasă” — columna nesfârșită a dragostei de țara, veșnice!
     Toate aceste simțăminte — și încă multe altele greu de exprimat în cuvinte — am cercat să le sugerez în câteva din personajele interpretate de mine în filme ca Acasă în regia lui Constantin Vaeni (— femeia așteptând cu speranță întoarcerea celui drag) sau fata de la țară din Încrederea — regia: Tudor Mă­răscu — rătăcită o vreme la oraș, cu nostal­gia unui cămin unei familii pe care nu mai are norocul s-o întemeieze. Ambele erau per­sonaje episodice, dar în ele am încercat să concentrez din priviri, mici gesturi, acest dor de vatră. De familie. De viață.
(Cinema nr. 12, decembrie 1987)

Tags: acasa film, actorii nostri, constantin vaeni, dana dogaru, increderea film, tudor marascu

Comments: