Vorbirea noastră cea din toate filmele
Se înțelege că nu pot fi străine, indiferente de soarta unei comedii cinematografice tocmai ele, cuvintele. Chiar dacă așa numitul
comic de limbaj este o realitate care nu poate fi transplantată în întregime pe teritoriul filmului, care nu poate da, singură, însuflețire și noțiune de existență materiei de pe peliculă, chiar dacă vorba cea mai inspirată poate fi umilită de un modest gag cinematografic, cu toate acestea, cuvintele bunului simț, cele care își cunosc exact puterile și rolul, pot fi părtașe la succesul unei comedii. După cum, cele care târăsc cu ele amintirea scenei, a replicilor de teatru sau — vai, s-a întâmplat de atâtea ori ― a duelurilor verbale revuistice nu fac decât să ponosească și mai mult pretențiile peliculei. lată de ce m-am bucurat când autorii recentei
Toamne a bobocilor (scenarist
Petre Sălcudeanu, regia −
Mircea Moldovan) după un prim și — din fericire — neexersat slalom printre câteva replici de un umor estradistic au plonjat pe cu totul alte terenuri. Nu credem că o eventuală consecvență între replici de genul «Sunțeti de la centru?», «Chiar din centru... Calea Victoriei, blocul Romarta» sau «A zis moașa că-i cu picioarele înainte, al meu s-a născut de-a latul și-i sănătos tun», spun, nu cred că astfel de schimburi de cuvinte ar fi izbutit să smulgă râsul curat și cinstit al spectatorilor. Autorii s-au redresat însă repede și, după primele secvențe, facem cunoștință cu autenticul tip de limbaj comic preferat de scenarist și regizor: împerecherile neașteptate de cuvinte, cele care fac parte din arsenalul profesional și cele veșnic gingașe, («să te duci la Baia și să-ți cumperi de patru-zile-muncă parfum și de alte douăzeci materiale de fuste și bluze...» îi spune apriga Varvara tinerei nepoate); ironizarea șabloanelor din limbajul de toată ziua («Dar vin aici să ridic agricultura pe trepte științifice...»); ridiculizarea unui personaj prin surprinderea unei anumite gândiri ingenue («Pe aceste locuri, porumbul trebuie să dea 500 kg la hectar... asta vreau eu... în America, în Franța și în Tanganica inginerii români sunt respectați. Văd că numai în Viișoara nu suntem»).
Un capitol aparte — de o deosebită savoare — al efectelor comice din
Toamna bobocilor îl constituie insinuarea graiului ardelenesc în țesătura verbală a filmului. Nu am în vedere aici episodul cu «copârșeul» (episod trasat în linii cam groase, după părerea autoarei acestor rânduri), ci strecurarea subtilă a unor blânde ticuri verbale ale celor de peste munți, într-o structură lexicală ce se ferește însă de o regionalizare excesivă. Spre deosebire de un alt film al cuplului Petre Sălcudeanu − Mircea Moldovan,
Vifornița, în care ardelenismele erau intens exploatate (să ne amintim personajul bătrânei mame), în
Toamna bobocilor ne apar doar în întorsătura unei fraze, în insolitul unui cuvânt, în insolitul plasării lui în frază (insolit, desigur, pentru cei nefamiliarizați cu vorbirea ardeleană).
lată, după efortul de a-I pune la punct pe inginerul agronom, de a-I convinge că acolo, la Viișoara, nu a dat peste niște oameni de nimic, tânărul Pompei își construiește argumentul peremptoriu în jurul cuvântului «oricine»: «Nu sunt prost și nici nu-ți... nu-ți permit, de ce mă jignești? Veniți la țară și credeți că aveți de-a face cu oarecine... Eu am făcut liceul și trei ani la școala tehnică...».
Cuvintele «scumpule», «scumpo», «dragii mei», «fătul meu» care, din fericire, în satele ardelenești nu sunt vorbe păstrate pentru zile mari, ci de continuă circulație, sunt plasate abil, într-un context aparte: «Atunci, de ce judeci, tovarășe, de parcă ai fi Varvara, scumpa de ea, că stă în pat și suferă», se adresează președintele C.A.P.-ului unui tânăr. «Adică, așa. Toderaș, ai ajuns să-mi furi votul negativ, no, lasă că-ți arăt eu, scumpule»... îi va răspunde, mai târziu, aceeași Varvară. Există un umor verbal care face ochi dulci tandreței, un umor cu care, să recunoaștem, nu ne-au prea obișnuit comediile noastre. Demersul, în acest sens, al lui Petre Sălcudeanu și Mircea Moldovan, este realmente notabil.
