f

Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film





Alex Leo Şerban


  • Critic de film
  • Născut(ă): 28.06.1959 la Bucureşti
  • Decedat(ă): 08.04.2011 la Bucureşti
Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti (promoţia 1983). "Mereu solar, cu un aer vacanţier, estival, cu o ironie care nu era niciodată alimentată de resentiment sau egolatrie, Alex. Leo Şerban împărţea cu cinematograful fantezia debordantă, gesticulaţia memorabilă şi un anumit glamour. Mi-l pot imagina invitat la una dintre petrecerile lui Gatsby, Marele Gatsby, sau chiar la cele la care participa Scott Fitzgerald, în sunetele unui jazz îndrăcit, mi-l pot imagina în compania oricărei personalităţi culturale sau celebrităţi fără aerul sicofanţilor care însoţesc trenele cu reverenţe onctuoase şi aceasta şi pentru că ceva din universul cinematografului intrase în el. Da, pentru mine Alex. Leo Şerban venea de acolo, din universul filmului care depăşeşte marginile pânzei şi ochiul atotcuprinzător al camerei. Sigur, Alex. Leo Şerban nu a fost actor, ci critic de film, însă pentru mine el a devenit sinonim cu lumea filmului, unde actori, regizori, critici de film şi împătimiţi ai celei de-a şaptea arte respiră aceaşi atmosferă opiacee, halucinantă. Călător din festival în festival, de la un film la altul, Alex. Leo Şerban mai avea ceva ce puţini au, o curtoazie, o eleganţă deosebită, avea maniere, hélas, avea nobleţe! Venea şi ea din film reproiectată printr-un personaj mai special al lui? Nu ştiu? Rima în orice caz cu extraordinara sa cultură, şi nu doar cinematografică. Dar şi aici Alex. Leo Şerban era discret, cum era discret şi cu sensibilitatea sa. Micul său zâmbet spadasin şi acel maliţios şi periculos de inteligent bob de piper din privire care se rostogolea neîncetat mi-au rămas fixate ca un fel de semnătură pe care numai o anume expresie ştie să o aşeze pe anumite chipuri. Bucuria de a-l revedea a fost mereu aceeaşi, ultima oară, întâmplător, la o terasă a restaurantului Vama Veche din Bucureşti. Era la fel de solar şi de încărcat de neastâmpăr încât nu mi-l pot imagina obosit, nu mi-l pot imagina stând la pat. Mi-l pot imagina departe, privind un film, mi-l pot imagina călătorind de la Bucureşti la Buenos Aires, de la Buenos Aires la Lisabona de unde l-am auzit pentru ultima oară prin intermediul unui prieten comun. Câteva cuvinte, un om. Partea proastă este că nu mi-l pot imagina mort, nu mă pot obişnui cu absenţa lui definitivă, nu o înţeleg. Este singura inconsecvenţă de care-l acuz. Filmul nu se poate termina aşa. Undeva, dincolo de pânză, Alex. Leo Şerban se uită la noi care ne uităm la filme. La rândul lor filmele îl privesc. Altfel cum i-am putea explica absenţa?" (Angelo Mitchievici, România literară, 15 / 2011)
mai mult...

Galerie foto


Cunoscut pentru:

Premii

  • 2006
UCIN "De ce vedem filme" Premiul pentru critică cinematografică

Articole și Interviuri

Această lehamite retroCINEMAscop
Al treilea ochi al lui Nicolae Ceauşescu
Arta şi ştiinţa de a gândi şi explica atunci când vezi filme
Biata fată fericită
Dragă Monica şi Bobby
Flashback
Foştii sub clar de avioane
În toţi şi-n toate
Moartea cu Salvarea
Nae Caranfil – un maximalist
Ocultisme
Revoluţica
Rudimentar
Telegrafic despre Filmul Ro pre-‘89
The Autobiography of Nicolae Ceausescu:
Trahir (2)
30 şi ceva