"Când, în 1997, şi-a luat diploma la Şcoala superioară de jurnalism, microbul cinematografic i se inoculase deja: cu un an înainte fusese operatoare la reportajul Doina şi Nicolo, şi imediat după aceea, regizase documentarul Pânză de păianjen, produs de “Libra Film”. Cu toate astea zarurile carierei sale nu păreau aruncate din moment ce continua să studieze dreptul la Universitatea Cantemir, pe care a absolvit-o în iulie 1998.
Implicarea în organizarea festivalului de film Transilvania de la Cluj (TIFF), în timpul căruia e omniprezentă şi supereficientă, înclină definitiv balanţa. Cu excepţia unei singure “evadări” când lucrează pentru Mandragora ca director de locaţii la
Moartea domnului Lăzărescu, Oana Giurgiu rămâne unul dintre oamenii de bază de la “Libra Film”, contribuind ca producător la numeroase filme importante ale perioadei 2005-2010 printre care:
Legături bolnăvicioase de
Tudor Giurgiu (2005),
Întâlniri încrucişate de
Anca Damian (2007), documentarul
Nunţi, muzici şi casete video de Tudor Giurgiu (2008),
Caravana cinematografică de
Titus Muntean (2009),
Undeva la Palilula de
Silviu Purcărete (2010).
Nu mai e un secret pentru nimeni că regia de film reprezintă pentru Oana Giurgiu o provocare căreia e pregătită să-i dea curs. Deocamdată o atrage documentarul, mai ales pe tema etniilor minoritare. O primă încercare a făcut-o alături de soţul său, Tudor Giurgiu, în 2008, cu
Me sem baxtalo?... Sunt norocos?..., un film care făcea parte dintr-o campanie Phare pentru stoparea prejudecăţilor despre etnia romă. Dacă aceea era până la urmă o comandă, filmul pe care Oana îl are deja în şantier -
Din România la Zion – este un documentar conceput de ea însăşi despre exodul evreilor din România spre Israel începând din 1882 şi până spre sfârşitul secolului trecut, dar şi despre relaţiile dintre români şi evrei. Şi pentru că este o femeie puternică, ea nu va lăsa baltă nici angajamentele sale de producător: comedia
Despre oameni şi melci de Tudor Giurgiu pe un scenariu de
Ionuţ Teianu şi
Poziţia copilului, regia
Călin Netzer, scenariul
Răzvan Rădulescu." (
Cristina Corciovescu, Aperitiff 2011)
