Ion Popescu Gopo

Regizor, scenarist
Născut(ă): 30.04.1923 la Bucureşti
Decedat(ă): 29.11.1989 la Bucureşti

Moştenind talentul de la tatăl său, plastician, sculptor, caricaturist, Ion Popescu Gopo îşi manifestă de foarte tânăr înclinaţia şi opţiunea către artele plastice. La nici 20 de ani colaborează cu desene, caricaturi, benzi desenate la publicaţii umoristice. Tot pe atunci militează pentru crearea unui sector de animaţie în cadrul Oficiului Naţional al Cinematografiei. La mijlocul anilor 40 se impune ca desenator angajat la cotidianul "România liberă". Urmează un curs intesiv la studioul "Soiuzmulfilm" din Moscova, după care devine şeful secţiei de animaţie din cadrul Studioului cinematografic "Bucureşti", nucleul viitorului "Animafilm".

"Omuleţul său emblematic, eroul primei pelicule româneşti premiate cu un Palme d'or - Scurtă istorie -, l-a făcut pe criticul italian Giannalberto Bendazzi să vobescă despre revoluţia gopiană. Protagonistul acestui film a învins nu numai în competiţia de la Cannes, ci şi în lupta de a scoate animaţia din zodia zoomorfismului duios. Prin el se impunea pe tărâmul artei a opta un nou protagonist: omul. Marea îndrăzneală la momentul apariţiei Scurtei istorii era de ordin dramaturgic. Povestind în câteva minute istoria umanităţii, anticipându-i viitorul, Gopo propunea un nou tip de naraţiune cinematografică, formulă preluată în 7 arte, Homo sapiens, Allo, Hallo!. Aceste prime episoade cu omuleţul iscoditor şi optimist l-au transformat pe autor într-un protagonist al valului anti-disneyan. Refuzul fabulei cu morală apăsată, grafismul sumar şi esenţializarea desenului sunt principalele însuşiri ale reformei animatorului român. Gopo demonstrează că expresia concentrată poate transmite tâlcuri majore. Seria cu omuleţul - continuată cu Intermezzo pentru o dragoste eternă, Ecce homo, Trei mere, Energica, Salve etc - dezvoltă pasionante meditaţii despre destinul omului contemporan." (Dana Duma, Almanah enciclopedic Contemporanul 1986)
"Îmi plac desenele animate ale lui Gopo, în care umorul liric şi grotescul se supun ideii diriguitoare, în care simbolurile sunt bonome şi familiare." (Nina Cassian, Cinema nr. 4, aprilie 1964)

Trivia

Pseudonimul Gopo provine din primele litere ale numelui celor doi părinţi: mama - GOrenko, tatăl - POpescu.
Fratele său, operatorul Alexandru Popescu (Alecu), semnează imaginea câtorva dintre lungmetrajele de ficţiune ale lui Gopo: S-a furat o bombă, Maria Mirabela, Galax, Rămăşagul, O zi la Bucureşti, Maria şi Mirabela în Tranzistoria.
Site personal - gopo.ro

Gopo despre ...

... "personajul om": "Marea preocupare a desenului animat este personajul om, chiar atunci când este caricaturizat, când are nasul cât un galoş, personajul om chiar atunci când se izbeşte de un nor şi îşi turteşte capul, omul cu sentimentele lui, omul cu problemele lui. Am înţeles acest lucru încă de pe vremea când făcem iepuraşi cu calităţi umane, de pe vremea când în Scurtă istorie am dăruit omuleţului un simbol, o floricică, pe care el a dus-o drept mesaj al sentimentelor frumoase, pe toate planetele cosmosului." (Almanah Cinema 1972)

Opinia unui coleg
"Gopo continuă să fie acelaşi lup singuratic, în căutarea unor mari adevăruri. Lucrând aproape singur, el dă posibilitatea puternicei sale personalităţi artistice să se afirme deplin. Ultimele sale filme sunt toate retrospective şi anticipaţii ale progresului civilizaţiei umane, privite cu un serios gust de filozofie şi poezie. Scurtă istorie, Şapte arte, Homo sapiens şi Alo, Halo! — distinse la vremea lor cu mari premii internaţionale reflectă înclinaţia sa spre mari sinteze istorice şi cosmice. Deosebita putere de sinteză, ingeniozitatea în selectarea celor mai semnificative momente şi situaţii, umorul, sunt arme pe care le stăpâneşte de mult timp şi pe care probabil că le-a folosit din plin la realizarea noului său film, intitulat Echilibrul." (Horia Ştefănescu, Cinema nr. 6, iunie 1966)

INAPOI LA:

Pagină de cineast
AaRC > Cineasti
AaRC > Prima Pagina