Ion Anton despre
Aventuri la Marea Neagră: "Colaborarea mea cu
Savel Stiopul e atât de veche că nu mai comportă surprize. Înţeleg aşa de bine ce înseamnă un cadru de Savel că, de obicei, nu mai am nevoie de vorbe. Pe de altă parte, faţă de el nici nu poţi avea secrete, astfel că totul este limpede ca lumina zilei. Ghinionul mare la acest film a fost că am avut o peliculă de sensibilitate scăzută, ceea ce ne-a împiedicat să contăm pe efecte nocturne, pe clarobscururi, pe umbre, pe misterele atât de specifice genului Pe scurt, a trebuit să adaptăm filmul la peliculă. Asta i-a dat însă un alt atu: spectatorul va putea participa la mistere, va fi un coautor şi un personaj al filmului." (
Cinema nr. 2, februarie 1972)
