"Am copilărit la Constanţa, crescut pe malul mării, adolescenţă zbuciumată şi plină de bube, am trăit ca pasărea cerului – portul e un părinte mare şi generos care dă de mâncare la toate păsările.
La 12 ani am intrat băiat de prăvălie, după care a urmat o lungă caravană de meserii: hamal, ţăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, şofer, marinar, pescar şi altele – până în 1958 când am dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică". Pe care nu-l absolvă pentru că preferă să joace rolul lui Mitru Moţ din
Setea, pentru care primeşte la Mamaia primul premiu din viaţa lui. Se angajează la Teatrul Bulandra mai întâi ca electrician, apoi ca actor corp ansamblu. A "divorţat" repede şi definitiv de teatru, căsătorindu-se la fel de definitiv cu filmul, deşi la el nimerise din întâmplare. "Am fost ţăran de mai multe ori, am fost zidar, pescar, inginer, constructor, şofer, ilegalist, şef de colectivă, meşter de şantier, iarăşi pescar, am fost şi strămoş." (
Ilarion Ciobanu)
"Ilarion Ciobanu este el însuşi un personaj care se plimbă dintr-un film în altul, se plimbă pe el durul uman, justiţiarul cu chip de piatră cioplit fără grija fineţurilor, pe el bărbatul tăcerilor ameninţătoare şi al pumnului care nimereşte fără greş. Ei bine, da, aşa îl vrem toţi – acei care văd filmele şi acei care le fac – îl vrem pe Ilarion Ciobanu în rolul lui Ilarion Ciobanu, nu ne supără dacă pe generic personajul poartă alt nume, noi ştim bine despre cine e de fapt vorba."
(Sanda Faur, Almanah Cinema 1975)
"Rare ori am întâlnit un caracter mai ferm. Ilarie e tipul omului dintr-o bucată, o bucată uriaşă de piatră... El nu joacă în filme, ci doar comunică nişte gânduri prin intermediul filmului, ne povesteşte ceva din viaţa lui. Nu se consideră un interpret, nu iubeşte eforturile de compoziţie actoricească. Nu poate să interpreteze oameni pe care nu-i iubeşte. Totul la el e drămuit cu măsura comportării sale în viaţă. Nici în glumă nu-i poţi cere să facă pe film un lucru pe care nu-l poate face în viaţă, să mintă, să ascundă, să înşele. Nici să ierte, dacă el consideră că ceva nu poate fi iertat. De aceea el a impus în filmul nostru, dincolo de înfăţişarea lui, un tip moral care-i seamănă foarte mult."
(Andrei Blaier)
