REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film




Gheorghe Dinică


  • Actor
  • Născut(ă): 01.01.1934 la Bucureşti
  • Decedat(ă): 10.11.2009 la Bucureşti

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" (promoţia 1961, clasa Dina Cocea). Primele succese de răsunet le înregistrează pe scenă (la Teatrul de Comedie şi la Teatrul Bulandra) în regia lui David Esrig: "Umbra" (1963), "Troilus şi Cresida" (1965), "Nepotul lui Rameau" (1968).

"O vreme s-a crezut că nu-i merg decât durii, tăioşii, colţuroşii, personajele cu sânge rece, temperamente reptiloase. Pe urmă, film după film, au ieşit la iveală umilii, şmecherii, demnii, pozitivii, negativii, lichelele, omenoşii, caracterele peticite şi cele dintr-o bucată, toate învăluite în mereu dubla atmosferă care este a lui Dinică şi numai a lui: de enervantă conduită, de un irezistibil farmec personal. Dincolo de figura tăiată în piatră care promite un caracter rigid, dincolo de prezenţa morocănos ţeapănă, bubuie un talent de o extraordinară mobilitate care nu se împacă  nicicum cu notele singuratice ci caută cu patimă acordurile simfonice din orice caracter uman" (Eva Sîrbu, Magazin estival Cinema 1980).
"Dinică e un prieten rar. Că are geniu actoricesc nu mai e un secret pentru nimeni. (...) Unii îl consideră dificil, cei mai mulţi îl cred întortochiat, răutăcios, nesociabil. Fiara are însă o logică de comportament care ne scapă nouă. De câte ori te încurcă, trebuie să ai complexe. Când se simte prea bine la filmare, trebuie să opreşti filmarea, să nu filmezi. Dacă textul îi sună prea bine, trebuie neapărat să-l verifici. Dacă refuză pe loc textul e cu siguranţă acolo ceva neclar, dar valoros. Gheorghe refuză emoţia declarată şi de aceea emoţioneză. Tot efortul lui stă în anularea stărilor prea clare. Totul la el pare a fi starea de limpezire" (Andrei Blaier, Magazin estival Cinema 1981)
"Dinică îşi construieşte orice rol de la simplu la complex. Întâi se apără, apoi atacă. Vedeţi-l în fiece rol oricât de diferit cum îşi păzeşte ceea ce a cucerit până atunci  Nu vrea cu orice preţ să fie altul, diversitatea o dă printr-o infinitate de detalii numai ale lui. Numai să nu-i dai o haină de epocă nepotrivită, în rest Dinică poate să-ţi facă orice rol în film" (Iulian Mihu, Magazin estival Cinema 1983)

Trivia

  • Bustul lui Gheorghe Dinică, sculptat de Dragoş Cătălin Munteanu, se află în faţa Teatrului de Comedie din Bucureşti
  • Prietenii îi spuneau Fiara
Gheorghe Dinică despre...
...public: „Publicul are nevoie de spectacole de teatru şi filme bune. Pentru că de multe ori ceea ce i se oferă pe scenă sau pe ecran nu este de natură să-i cultive exigenţa, ci din contra. O mare parte a publicului s-a obişnuit cu spectacole facile şi e foarte greu să-i pretinzi în acest caz înţelegerea perfectă faţă de o operă de artă. Se întâmplă ca unele filme bune să nu fie înţelese — cum a fost cazul cu Aventura lui Antonioni. Dar asta se explică în mare parte prin aceea că asemenea filme sunt nişte surprize pentru public.
Singura soluţie pentru realizarea unei afinităţi faţă de operele de valoare este asigurarea unei calităţi cât mai ridicate a tuturor spectacolelor. Mă întreb, în această ordine de idei, de ce cinematografele noastre programează atât de puţine filme bune. Am văzut, în timpul turneelor făcute cu Teatrul de Comedie, un număr de filme foarte bune, limpezi după părerea mea din punct de vedere ideologic, şi nu văd, şi nu înţeleg de ce nu sunt achiziţionate şi difuzate. Am impresia că se cam bâjbâie în privinţa întocmirii repertoriului cinematografic, că nu se «prospectează» — cum spun economiştii — în mod amplu şi ştiinţific piaţa filmelor, că există o serie de reţineri, omisiuni Şi întârzieri nejustificate.
Nu pledez pentru o unificare a gusturilor şi pentru transformarea tuturor cinematografelor în săli de artă. Dar e sigur că o anumită abundenţă de filme facile deformează gustul publicului.” (Cinema nr. 6, iunie 1968)