Opinia criticului
„Șerban Marinescu este până în prezent un cineast al ecranizărilor. În 1984 irumpea spectaculos în arena cinematografiei românești ca tânăr debutant ce anunța generația unui nou val al deceniului nouă. Filmul de absolvența ― în mod excepțional ― a fost un lung-metraj difuzat în rețea cu un considerabil succes. Critica a fost unanimă în a aprecia calitățile viziunii sale moderne asupra prozei lui Gala Galaction,
Moara lui Călifar, căreia îi redimensionează filiația faustică prin proiecții onirice de mare filmicitate, într-o formulă plastică elaborată împreună cu reputatul
Călin Ghibu, într-o cromatică sobră, alb-negru. Cu aportul a doi colaboratori de aceeași vârstă, scenograful Lucian Nicolau și operatorul
Vlad Păunescu, regizorul metamorfozează nuvela lui
Eugen Barbu Domnișoara Aurica (1986) în povestea unei pitorești zone bucureștene a anilor '30 ― Calea Griviței, veritabilă cutie de rezonanță a unui univers agonic, învăluit într-un insolit halou nostalgic de teatralitate expresionistă. Păstrând aceeași echipă de colaboratori, cineastul atacă opera lui Camil Petrescu, legând tema piesei „Jocul ielelor" de subiectul nuvelei
Cei care plătesc cu viața (1989), izbutind un film cu un remarcabil impact socio-politic. Consecvent laitmotivului existențial al alienării, urmărit prin intermediul scrierilor unor autori de marcă ai literaturii române, Șerban Marinescu propune acum o peliculă inspirată de o idee a romanului lui Marin Preda,
Cel mai iubit dintre pământeni.” (
Irina Coroiu, Noul Cinema nr. 6/ 1993).
